"Pentru mine a fost ca un al doilea Dumnezeu!". Ultim omagiu adus de cei care, cu drag, îi spuneau marelui regizor "Toca"

In foaierul salii "Toma Caragiu" a Te­atrului Bulandra din Bucuresti, muzica ambientala se ingemaneaza cu lacrimile si suspinele celor care au ales sa paseasca inauntru pentru a-si lua ramas bun de la regizorul Ale­xa­n­dru Tocilescu. Pe scena im­po­do­bi­ta cu ghirlande de trandafiri albi si ro­sii, printre irisi si in luminile lasate spe­cial aprinse pe scena de la ultima re­prezentatie a piesei lui Oblomov, re­gizata de cel caruia oamenii dragi ii spuneau "Toca", Maestrul se odihneste.

Coroanele de flori care-i imprej­mu­iesc cosciugul i-au facut altar inalt si viu colorat, asemenea firii sale vioa­ie si agile, sprintene si mereu schim­ba­toare. E multa liniste in preajma Maestrului. Vocea nu-i mai rasuna pu­ternic, asa cum se intampla la repe­ti­tii, nu i se mai aud pasii strabatand lem­nul tocit in lung si-n lat, insa ac­to­rii, copiii sai cu care lucra, conti­nua si acum sa-l priveasca admirativ si cu respiratia taiata. Pentru ei, specta­co­lul creat de regizor nu s-a terminat. In ochii lor insa, acum s-au adu­nat lacrimile care siroiesc, gatuindu-le vocea.

Luminita Alecu l-a cunoscut sim­plu, pe nepusa masa, iar intalni­rea cu regizorul a fost pentru ea ca o minune. Ca un dar adus carierei sale. Abia ce iesise de pe bancile facultatii, cand marele regizor i-a oferit sansa sa-i fie dascal, prieten si sfatuitor. "Am jucat datorita dumnealui in spectacolul «Comedia rosie». Pentru mine a fost ca un al doilea Dumne­zeu. Am tinut legatura cu dumnealui, urma sa puna in scena si spectacolul «D-ale carnavalului». Pentru mine a fost ca un parinte, care atunci cand te cearta nu o face cu rautate, ci din dorinta de a-ti fi bine pe viitor."

Raluca Racean are doar 25 de ani. Sufletul sau insa freamata. Joaca in piesele regizate de maestru, inca din anul III de facultate. "A fost dragoste la prima vedere", spune tanara ac­tri­ta. "A fost omul care mi-a aratat cu sin­ceritate, cu brutalitate uneori, ce in­seamna cu adevarat lumea teatrului profesionist. Candoarea si forta se contopeau cu sensibilitatea si blan­detea unui copil. Ne stia pe fiecare. Sin­gura data cand mi-am serbat ziua de nastere a fost pe scena, in teatru. Mi-a daruit un medalion cu doi pes­tisori, eu fiind nascuta in zodia Pesti", povesteste tanara, in timp ce ne arata pandantivul de la gat. Sambata, imediat dupa inmormantare, actrita va urca inca o data pe scena, jucand piesa regizata de maestru, cu tarie, cu forta, asa cum insusi Tocilescu i-a invatat pe toti, ca pe un ultim omagiu adus mentorului sau.

Pe scaunele spectatorilor, lumea inmarmurita, indoliata nu-si ia ochii de la scena, unde maestrul a atipit. Lu­manarile aprinse la capataiul lui raspandesc o lumina pe atat de str­a­nie, pe atat de frumoasa si de calda. I-au mangaiat fruntea colegii si prietenii stupefiati de vestea disparitiei omului lor drag. Au trecut pe la el, ca-ntr-o ultima vizita pe pamant, actorii Mihai Constantin, Rodica Mandache, Doru Ana, Gelu Nitu, regizorul Laurentiu Damian, Alexandru Darie, Tudor Chirila, Carmen Tanase si altii.

Alexandru Tocilescu, nascut pe 27 iulie 1946, a fost unul dintre cei mai apreciati regizori de teatru ro­mani. In 1999 a primit Premiul UNI­TER pentru cel mai bun spectacol – "O scrisoare pierduta" de I.L. Caragiale, montat la Teatrul National Bu­cu­resti, iar in 2002 i-a fost decernat Premiul UNITER pentru intreaga activitate. Totodata, in 2006, a primit premiul pentru cea mai buna regie, cu piesa "O zi din viata lui Nicolae Ceausescu", in cadrul Festivalului Comediei Ro­manesti – festCO.

In luna iulie a acestui an, regizo­rul a primit o stea pe Aleea Ce­le­britatilor – Walk of Fame, un proiect cultural dedicat "valorilor artistice ale teatrului si filmului romanesc", situat in Piata Timpului din Capitala.
Ramas bun, Maestre, si lumina in Cer!