Povestea Teatrului din Sărindari

În 1914 se năştea un teatru în centrul Bucureştiului; peste 50 de ani devenea Teatrul Mic; peste alţi 50 i se pune istoria pe hârtie
Când se vorbeşte despre istoria unui teatru te gândeşti la o poveste - povestea teatrului în care s-au născut fel de fel personaje ce au populat fiinţa artiştilor. Personajele şi artiştii, laolaltă, sunt ceea ce înfrumuseţează viaţa unui public, dornic să vadă întâmplări, evenimente pe scenă, dornic să înveţe, să ia aminte. Exact de o sută de ani se face teatru într-o clădire din inima Bucureştiului: acum un secol strada se numea Sărindari, acolo unde erau ziare şi tipografii; astăzi - Constantin Mille. Acum un secol (1914), teatrul nou înfiinţat era legat de numele actriţei Maria Filotti. După cel de-a doilea război mondial, această scenă devine instituţie de stat: în 1950, cu numele de Studioul Actorului de Film “Constantin Nottara”, având-o directoare pe Marietta Sadova, actriţă şi regizoare, apoi botezată Teatrul “C. Nottara” (1955), apoi Teatrul pentru Tineret şi Copii (1960).

În 1964 începe scrierea altei file a Teatrului din Sărindari. Cu 50 de ani în urmă i s-a dat alt nume: Teatrul Mic. Etapa de jumătate de secol încoace este cea mai aproape publicului de astăzi. Aceşti 50 de ani de existenţă vor fi sărbătoriţi în 2014. Primul act menit să deschidă seria de evenimente gândite cu această ocazie este editarea albumului aniversar “Teatrul Mic. 50 de ani”, un proiect coordonat de Alina Epîngeac şi Camelia Vlăduţ. Un effort, pe cât de mare pe atât de mulţumitor.

Cele 200 de pagini sunt înţesate cu imagini din viaţa teatrelor din această clădire. Majoritatea imaginilor sunt rare. Cele două tinere implicate au prezentat şi texte, atâtea cât să completeze frumoasa poveste a Teatrului din care fac şi ele parte. Albumul are o structură simplă. Sunt mai multe capitole, printre care “Cuvântul de deschidere” al actualului director Florin Călinescu, un “mic istoric”, “50 de ani - 250 de spectacole”. Apoi sunt capitole dedicate unor personalităţi ale căror nume sunt legate de Teatrul Mic: Radu Penciulescu (e inserat şi un interviu cu domnia sa), Ion Cojar, Nicolae Munteanu, Dinu Săraru, Romulus Vulpescu, Alexa Visarion, Dan Micu, Leopoldina Bălănuţă. La capitolul “50.50”, găsim extrase din presa vremii, la cel intitulat “mic.amintiri” - prezentările creatorilor care au fost la “Mic”, iar la “mic.azi” - ale celor ce şi-au legat destinul, în momentul de faţă, de istorica scenă. Au trecut pe aici mai marii noştri artişti.

Cuvântul “de încheiere” aparţine celor două autoare, care îşi pun întrebări şi îşi dau răspunsuri. Ele ne spun: “«Teatrul Mic. 50 de ani» este felul nostru de a păstra în amintire «viaţa în artă» a unui teatru. Între copertele acestui album am găsit loc pentru a strânge împreună urmele emoţiei, ecoul aplauzelor şi un colţ din bucuria de a exista în Teatru. Jucându-ne cu «plămada din care sunt făcute visele», am încercat să cuprindem în litere şi fotografii miracolul duratei de o clipă; cel mai frumos dar al Thaliei şi povara cea mai grea”.