Poveştile teatrului, o “tolbă nesecată de giduşii”

Premiera spectacolului “Noii infractori” la TNB

Teatrul Național București vă invită joi, 7 martie 2019, la Sala Mare, la premiera oficială a spectacolului “Noii infractori”.

Autoarea israeliană de succes Edna Mazia vă oferă prilejul unei întâlniri de cinci stele, cu personaje ce vă vor atrage în sarabanda întâmplărilor din care nu veți scăpa decât lăsând râsul să vă cuprindă și să vă conducă spre destindere fără cale de-ntors…

Veți râde cu lacrimi la provocările cărora le fac față „noii infractori”… Umorul și înțelepciunea unei familii oneste din zilele noastre vă vor convinge că merită să înfrunți soarta chiar dacă ajungi jucăria ei, chiar dacă lumea întreagă a luat-o razna și ...chiar dacă „totul nu e decât ...un mare bordel”!!!

Edna Mazia (n. 24 iulie 1949, Tel Aviv, Israel) Autoare dramatică, scriitoare, scenaristă și regizoare de teatru. A absolvit cu titlul de master studii de filosofie și teatru la Universitatea din Tel Aviv, unde a predat mai târziu cursuri de scriere creativă. La teatrul Kameri din Tel Aviv a regizat piesele prietenei ei celei mai bune,  Anat Gov: Prietenele cele mai bune, Lisistrata 2000, Vai, Doamne, Bărbat casnic, O familie caldă.

Bogata ei activitate în domeniul teatrului a fost precedată de câteva scenarii de film scrise pentru regizorul israelian Amos Gutman. Cu piesa „Mischakim Bechatzer Ha-achorit” (Jocuri în curtea din spate, 1993), o docudramă inspirată de un caz de viol în grup care a cutremurat țara, din kibuțul Shomrat – 1993, urmată de „Sipur Mishpahti (Poveste de familie, piesă în două acte, editura Or Am – 1997), și de „Hamordim” (Rebelii), piesă în doua acte, editura Or Am – 1999, inspirată de activitatea politică a părinților ei, Edna Mazia și-a cucerit faima de dramaturg bine ancorat în realitate și a obținut importante premii și distincții.   

Regie: Ion Caramitru

Asistent regie: Patricia Katona

Coregrafie: Florin Fieroiu

Light design: Chris Jaeger

Scenografie: Florilena Popescu Fărcăşanu

Asistent costume: Corina Boboc

Ilustrație muzicală: Călin Țopa

Traducere: Etgard Bitel

Cu: Virginia Mirea, Alexandrina Halic, Andrei Finţi, Silviu Biriş, Afrodita Androne, Teodora Mareş, Ileana Olteanu, Aylin Cadîr/ Diana Sar, Cosmina Olariu, George Piștereanu, Daniel Badale, Mihai Verbiţchi, Alexandru Hasnaş, Viorel Florea, Alexandru Popescu, Nicoleta Tase, Aris Bănuţoiu

„Bârfe, zvonuri și minciuni”

O întâmplare bizară se petrece în casa viceprimarului New York-ului, chiar la aniversarea căsătoriei. Crimă? Tentativă de sinucidere? Sau şi una, şi cealaltă? Misterul trebuie elucidat pe loc de către invitații la petrecere, orice scurgere de informaţie le-ar pune în pericol cariera. 

Suntem martorii unei situaţii atât de grave, încât suspansul se amplifică, spaima devine comică, umorul erupe.

Cu o acţiune construită în stilul filmelor poliţiste, dar în ritm de comedie, piesa lui Neil Simon, celebrul scenarist şi dramaturg american, pare desprinsă din realitatea imediată. Dacă vă sună cunoscută știrea că „un personaj" a încercat să se sinucidă, iar glonțul doar i-a atins urechea, este o simplă coincidenţă... Orice asemănare cu personaje din viaţa reală este pur întâmplătoare.

"Răsturnările de situații sunt numeroase și se petrec între prietenii dintr-o sferă înaltă a societății americane, oameni avuți, dar manifestările lor sunt apropiate și de fițele celor de pe plaiurile mioritice. (...)

„Regizorul Ion Caramitru reușește și prin ilustrația muzicală ce îi aparține - uneori prea strident difuzată, să sporească ritmul încurcăturilor ivite mereu pentru a sprijini suspansul. Pentru personajele schematice propuse de Neil Simon, regizorul îndrumă distribuția spre  interpretarea într-o notă explicativă a tarelor principale ale fiecărei tipologii. Toți mint, înșeală și stârnesc zvonuri și bârfe", notează Ileana Lucaciu

Regie şi ilustrație muzicală: Ion Caramitru

Decor: Cătălin Ionescu Arbore. Costume: Liliana Cenean

Traducere: Oana Ioachim

Cu: Monica Davidescu, Marius Bodochi, Cecilia Bârbora, Silviu Biriş, Rodica Ionescu, Armand Calotă, Florentina Ţilea, Gavril Pătru, Victoria Dicu, Dorin Andone

Spectacolul poate fi vizionat miercuri, 13 februarie, la ora 19:30, la Sala Studio

„Allegro, ma non troppo”

Autor dramatic jucat cu mare succes pe vremea sa, Ion Minulescu (1881 – 1944) este cunoscut astăzi mai ales ca poet al Romanțelor. Teatrul său merită a fi redescoperit pentru dialogurile vii, umorul alert, naturalețea poveștii, verva intelectuală, originalitatea scriiturii.

O comedie sentimentală, cu încurcături amoroase și suspansuri dramatice. O satiră de moravuri cu un milionar, o soție și un dramaturg, alături de alte personaje pitorești – o amantă, un samsar, o slujnică – vă va ține, timp de o oră și jumătate, captivați de farmecul și savoarea epocii interbelice.

Apariții neașteptate și răsturnări de situație, un ingenios melanj între teatru și realitate, un adulter care se comite sub ochii soțului, sub masca unei piese fictive. O pledoarie pentru firescul în teatru, care trebuie să se inspire din viață.

"...Subiect la modă pe vremea lui Minulescu (oare numai atunci?!), adulterul a atras mereu spectatori şi a adus aplauze. În Allegro, ma non troppo tema este generoasă, tratată cu meşteşug de comediograf.

Un spectacol uşor, dar «allegro», de mare haz, ce va umple ani buni sălile, oriunde se va juca!", notează Mircea M. Ionescu

Regie: Răzvan Popa

Scenografie: Florilena Popescu Fărcăşanu, Maxim Corciovă

Ilustrație muzicală: Răzvan Popa

Regie Video: Răzvan Popa Light design: Ionel Docan

În distribuţie: Gavril Pătru, Marius Rizea, Eugen Cristea, Costina Cheyrouze, Monica Davidescu, Aylin Cadîr, Ileana Olteanu, Victoria Dicu, Raluca Petra, Costică Lupșa

Joi, 14 februarie, la ora 20:00, la Sala Pictura

„Două pe față, două pe dos”

 Tricotatul nu este numai pentru doamnele vârstnice! În comedia Theresei Rebeck, cinci femei aflate la a doua tinerețe se întâlnesc săptămânal ca să tricoteze. Dar firul de lână al ghemului nu este principalul fir al poveștii. Aceasta pentru că fiecare dintre cele cinci femei trebuie să facă față provocărilor pe care le ridică viața sau… bărbații. Printre trădări și dezamăgiri, personajele ajung să cunoască puterea vindecătoare a umorului și iertării. Umorul piesei camuflează parțial un tablou dramatic în care relațiile dintre oameni se dezvoltă pe atât de greu pe cât de repede se deșiră, asemenea tricotajelor pe care le împletesc protagonistele piesei.

Pusă în scenă în cadrul Programului „Uși deschise pentru toți”, Două pe față, două pe dos este una dintre cele mai inteligente comedii de moravuri, după cum o numea New York Times. O piesă în care abundă dialogurile spirituale, sarcastice și nespus de amuzante. Un spectacol cu partituri generoase pentru actrițele și actorii Naționalului bucureștean.

„Sunt femeie, sunt americancă, sunt mamă, câteodată scriu pentru televiziune, câteodată scriu scenarii de film; cânt la pian, tricotez, mă cert cu universul; sunt mânioasă, sunt tristă; am o fibră de un realism comic, dar și o notă de mizantropie și idealism. Mă puteți cataloga în multe feluri atât pe mine, cât și opera mea. Dar eu, personal, aș prefera cel mai mult să fiu considerată dramaturg”, mărturiseşte Theresa Rebeck

Coordonator: Ion Caramitru

Scenografie: Florilena Popescu Fărcăşanu

Ilustrație muzicală: Călin Țopa

Traducere: Andreea Bibiri

Cu: Irina Cojar, Costina Cheyrouze, Lamia Beligan, Brânduşa Mircea, Raluca Petra, Tomi Cristin, Marius Bodochi

Vineri, 15 februarie, la ora 19:30, la Sala Atelier

„Orchestra Titanic”

O comedie filosofică și absurdă despre dorința de evadare în iluzie. Într-o gară dezafectată, patru marginali ai societății, patru personaje burlești așteaptă un tren care nu oprește niciodată. În acest sens, piesa ne trimite cu gândul la textul lui Beckett, Așteptându-l pe Godot. Dar, spre deosebire de acesta, aici avem de-a face cu apariția lui Harry și urcarea în tren. Însă, dincolo de această așteptare încheiată, o nouă așteptare începe. Încotro se vor îndrepta? Către ce tărâmuri? Poate spre o Europă a prosperității? Ori un Eden al fericirii eterne? Sau, de fapt, spre marele final? O întrebare dureroasă pe care o ridică Hristo Boicev, cel mai cunoscut și mai jucat dramaturg bulgar al zilelor noastre.

Aflat la a doua întâlnire cu dramaturgia lui Boicev (după Spitalul comunal de la Teatrul Metropolis), Felix Alexa creează un univers de un realism magic, potențat și de excelentul decor al Andradei Chiriac. Unii dintre cei mai cunoscuți actori ai Teatrului Național dau naștere unor nebuni tragici, dotați cu un acut simț al umorului. Un spectacol tragi-comic în care momentele muzicale răsună asemenea acordurilor intonate de orchestra de pe Titanic, în timp ce vaporul se scufundă. Și ce poate fi mai ironic și mai absurd decât să auzi, în ultimele clipe ale vieții, sonoritățile vibrante din Oda bucuriei?

„Regizorul Felix Alexa ilustrează teatral, cu fantezie textul pe linia apropierii de caracteristicile curentului suprarealist. Personajele trăiesc intens iluzia salvării, la început repetă obsesiv și mecanic ca într-un teatru al iluziilor, scena visată când trenul se va opri în gara părăsită, ca apoi în fața magicianului să trăiască aceiași iluzie. Scenografia realizată de Andrada Chiriac servește perfect viziunea regizorală. Decorul prezintă o gară aflată în pragul prăbușirii, încărcată, sufocată de obiecte care indică locul de refugiu a patru oameni veniți din zone sociale diferite, cu o linie de tren în față; este imaginea dezastruoasă a vieții celor ratați pentru care băutura devine o soluție de trai în lumea visului”.

Regie: Felix Alexa

Scenografie: Andrada Chiriac

Ilustrație muzicală: Felix Alexa,Cristina Giurgea

Lighting design: Felix Alexa,Andrada Chiriac. Concept video: Răzvan Pascu

În distribuţie: Claudiu Bleonţ, Mihai Constantin, Mihai Călin, Richard Bovnoczki, Tania Popa

Vineri, 15 februarie, la ora 20:00, la Sala Pictura

„Revizorul”

Un text clasic ale cărui coincidențe cu zilele noastre sunt uluitoare. Un autor care a cunoscut atât de bine natura umană, încât a conferit operei sale un sens universal. Gogol, ca și Caragiale, vede enorm și simte monstruos, Revizorul fiind o piesă despre izbitoarea trivialitate a vieții, despre vulgaritatea omului, despre ipostazele răului absolut, surprins în banalitatea cotidianului.

O comedie neagră, o satiră crâncenă la adresa corupției, la fel de feroce pe vremea lui Gogol, ca și în zilele noastre. Iată de ce Felix Alexa propune o viziune regizorală modernă, o poveste care se petrece în ziua de azi. Un spectacol născut din disperarea de a trăi într-o lume aflată în criză extremă, dar și un spectacol de un umor caustic, văzut ca singura armă de supraviețuire. O montare cu o trupă redutabilă, avându-i protagoniști pe Marius Manole și Mihai Constantin, ale căror personaje par să ne spună: De cine râdeți? De voi râdeți!

„Cu cât adevărurile sunt mai înalte, cu atât trebuie să fim mai atenţi cu ele... Altfel se vor transforma în lucruri comune, iar lucrurile comune nu mai sunt crezute!", afirma N. V. Gogol

„Revizorul este poate cel mai actual spectacol pe care l-am făcut vreodată. Cel mai direct, cinic şi tragic în acelaşi timp. O comedie neagră despre viaţa noastră gri. Şi asta nu numai pentru că l-am adus cu totul în «eterna şi fascinanta Românie», ci pentru că geniul gogolian ţâşneşte cu forţă din fiecare replică, situaţie, reacţie umană, neliniştindu-ne profund cu actualitatea sa. De fapt, pentru personajele de pe scenă nimic nu-i comic. Dimpotrivă. Tragedia generată de venirea revizorului în control, lucru perceput ca total nefiresc, aruncă oamenii la limita reacţiilor nervoase şi a ridicolului. Fiecare încearcă să se salveze cum poate, iar în astfel de situaţii inventivitatea umană este fără limite. Şi dacă primarul micului oraş în care apare revizorul, venit parcă din neant, ne întreabă la final pe toţi, cei din sală, De ce râdeţi? tot el dă răspunsul devastator: De voi râdeţi!. Şi un fior rece ne străbate, semn că viziunea genială şi fantastică a lui Gogol are încă efect”, se destăinuie Felix Alexa

Iar criticul de teatru Ludmila Patlanjoglu considera că: „Asistăm la un spectacol atroce şi hilar, ce stigmatizează vremurile noastre confuze şi consumiste, în care nu se trăieşte şi totul se negociază. (...) Vivisecţia «sindromului minciunii» are dimensiuni groteşti şi fantastice. Textul gogolian, în versiunea lui Felix Alexa şi traducerea Maşei Dinescu - dinamică, vie, remarcabilă prin virtuţile literare şi teatrale -, devine un libret pentru cuvânt, mişcare, cânt, dans, muzică. (...)  Aceste operaţii de actualizare a indicaţiilor lui Gogol sunt radicale. Ele compun un ambient teatral kafkian apăsător, populat de personaje în costume cu însemne din cotidianul imediat. În crearea acestui cadru halucinant, expresiv plastic, Felix Alexa a avut în tânăra scenografă Andrada Chiriac un catalizator. (...) Această montare polifonică pune remarcabil în valoare trupa de actori, interpreţi-vedetă, actori consacraţi şi tineri formând o echipă armonioasă. Revizorul este un spectacol-recital pentru Marius Manole-Hlestakov şi Mihai Constantin-Primarul. Două imagini puternice ale exorcizării demonului minciunii. Doi actori care magnetizează scena, performanţa lor artistică propulsându-i în suita marilor interpreţi ai acestor roluri. (...) Felix Alexa este coral şi exploziv. (...)  Revizorul de la Naţional - construit în tonuri paroxistice - impresionează prin precizia în detalii, accentele de peniţă în studiul uman al personajelor. (...) Revizorul se anunţă ca un moment de vârf al stagiunii, un spectacol antologic, pe care vi-l recomandăm".

Regie, ilustraţie muzicală şi adaptare: Felix Alexa

Scenografie: Andrada Chiriac Light design: Chris Jaeger

Traducere: Mașa Dinescu

În distribuţie: Marius Manole, Mihai Constantin, Ana Ciontea, Ilinca Manolache, Ada Galeș, Irina Movilă/ Costina Cheyrouze, Claudiu Bleonţ, Mihai Calotă, Istvan Teglas, Marcelo-S Cobzariu, Armand Calotă, Eduard Adam, Ovidiu Cuncea, Axel Moustache, Răzvan Popa, Cosmin Dominte, Natalia Călin, Iuliana Moise, Carmen Ungureanu ş.a.

Cântăreața: Lorena Luchian, Oana Pușcatu

Vocea: Mircea Albulescu

Duminică, 17 februarie, la ora 19:30, la  Sala Studio

Conferinţele Teatrului Naţional

Duminică 24 februarie, de la ora 11.00, la Sala Mică, Toni Grecu prezintă conferinţa cu tema Să fim veseli ca să nu fim triști.

Toni Grecu, care în 2010 a primit Premiul UNITER la categoria spectacol de divertisment, „pentru contribuția Domniei Sale la istoria vie a umorului românesc”, va susține o conferință despre umor, haz de necaz și cormoranii de piscină.

Născut în 1959 la Iași, Toni Grecu a urmat cursurile Facultății de Electronică și Telecomunicații din Iași, susținând individual sau în diferite formule spectacole în cadrul cenaclurilor studențești. Tot în acea perioadă formează alături de alți colegi Grupul Divertis. Cariera de inginer este scurtă, intensă si nesemnificativă, dar îl ajută să ajungă la București unde, imediat după Revoluție, renunță la calculatoare și se dedică exclusiv activității artistice, atât pe scenă cât și la televizor.

În anii '80, susține cu Divertis mai multe turnee prin țară în cadrul unor manifestări studențești precum Galele Amfiteatru, Cenaclul Moldavia, Serbările Mării sau Serbările Zăpezii. În 1983 câștigă Premiul I la Festivalul Național de Umor Studențesc, atât individual, la secțiunea monolog, cât și cu Divertis. În 1988, alături de Doru Antonesi, scrie texul pentru one man show-ul Astă seară stau Acasă, pus în scenă de Silviu Purcărete și jucat magistral de Ștefan Iordache la Teatrul Mic. A fost un spectacol apreciat, unic în felul lui în primul rând pentru curajul și duritatea satirei pe subiecte de actualitate. Reprezentația, care s-a jucat cu casa închisă, parcă avea să prezică sfârșitul regimului comunist.

Din 1990 începe, împreună cu Divertis, activitatea de televiziune, mai întâi la TVR apoi la Pro TV și Antena 1, în calitate de prezentator și scenarist. Alături de Divertis a jucat în peste 1000 de spectacole și în sute de emisiuni TV, obținând adevărate recorduri de audiență. Se retrage din Divertis în 2008 și continuă seria de emisiuni TV într-o formulă nouă, cu proiectul Serviciul Român de Comedie, la PRO TV, pentru încă cinci ani. Realizează apoi news comedy show-ul Superjurnal la Digi24, pentru două sezoane, în 2015. Între timp scrie împreună cu Adrian Onciu scenariul comediei S-a furat mireasa, în 2012 și realizează în 2012-2013 sitcomul Spitalul de Demență, tot pentru PRO TV. Urmând trendul general, din 2016 începe să lucreze ca scenarist și realizator la proiecte de comedie pentru mediul online, care adună milioane de vizionări. Reia activitatea de scenă și, împreună cu Cătălina Grama - Jojo, Cătălin Neamțu, Claudiu Maier și Cosmin Natanticu, face spectacolul de umor O zic din viața mea, un mix de comedie de mai multe genuri, monolog, impro, scheci, stand-up, parodie, imitație, care se va relua în curând într-o nouă stagiune.

Anda Caropol – o viață închinată teatrului

Cea mai nouă premieră a Teatrului Nottara este un spectacol omagial dedicat unei legende a teatrului românesc, Anda Caropol, a cărei viață este o adevărată declarație de dragoste închinată teatrului. Repetiția vieții mele, un text scris de Claudiu Sfirschi-Lăudat, în regia lui Alexandru Jitea, are premiera pe 14 februarie 2019, la ora 19:30, Sala George Constantin, și creionează un portret nostalgic al unei mari actrițe care și-a închinat cu devotament viața Teatrului Nottara timp de mai bine de jumătate de secol. O viață presărată cu roluri memorabile, cu întâlniri cu oameni de excepție, cu prietenii frumoase, dar și cu dezamăgiri și tristeți, toate însă având drept catalizator, drept far luminos scena teatrului.

     Anda Caropol interpretează rolul unei actrițe ajunse la apusul carierei, prinse într-un joc al amintirilor ce o fac să fie ruptă de prezent și să rătăcească într-un trecut strălucitor, când era o stea pe scena teatrului, iar publicul o adora. Un spectacol unic în peisajul teatral românesc, Repetiția vieții mele este, în același timp, și un omagiu adus oamenilor din culise, celor care fac posibil miracolul ce apare odată cu ridicarea cortinei. Sunt puși astfel în lumina reflectoarelor și tehnicienii, cei care rămân alături de actriță chiar și atunci perioada ei de glorie a apus. Din distribuție fac parte, alături de Anda Caropol, actorii Ion Haiduc, Mircea Teodorescu, Alexandra Aga și tehnicienii Dana Popescu, Simona Bușoiu, Ioana Dănilă, Paula Ticovschi, Gheorghe Săbărel, Marius Negoiță, Paul Doanță, Robert Țâcu, Ramona Ursan.

     Anda Caropol a absolvit în anul 1960 Institutul de Artă Teatrală şi ­Cinematografică I.L. Caragiale Bucureşti, specializarea Arta actorului, la clasa profesorului A. Pop Marţian și, din 1964, s-a alăturat tinerei trupe a Teatrului Nottara, condus de Horia Lovinescu. A jucat alături de actori care au marcat o generație de aur a teatrului românesc: George Constantin, Liliana Tomescu, Ștefan Iordache, Ștefan Radof, Lucia Mureşan, Gilda Marinescu, Alexandru Repan, Ion Dichiseanu, Emil Hossu, Ruxandra Sireteanu etc.

„Nu cred că anul 2019 îmi putea face un dar mai minunat decât acest spectacol. Un dar pentru care mulțumesc direcției, autorului, regizorului și, nu în ultimul rând, colegilor care mă înconjoară, cu aportul lor minunat la reușita lui. Ca un făcut, 2019 este și anul în care voi împlini 80 de ani. Mă rog la Dumnezeu să fiu sănătoasă ca să pot să joc cât mai mult acest spectacol pe care îl numesc cântecul meu de lebădă.” (Anda Caropol)

     Vă invităm la o redescoperire emoționantă a uneia dintre actrițele cele mai dedicate, discrete, talentate, elegante și pline de candoare pe care teatrul românesc a avut norocul să le întâlnească.

Spectacolul Orbii revine în programul Teatrului Maghiar Cluj

Spectacolul “Orbii”, pus în scenă de Botond Nagy după texte de Maurice Maeterlinck, Samuel Beckett, Hajas Tibor, Pilinszky János și Pier Paolo Pasolini, se reia în luna februarie. Prima reprezentație din această stagiune este programată vineri, 15 februarie, ora 20.00, în Sala Mare (format studio). Spectacolul se va mai juca pe 27 februarie și 13 martie.

Botond Nagy a pornit de la piesa lui Maeterlinck, dar și-a propus înfățișarea unui univers mai amplu, mai profund. Spectacolul, rezultatul unei colaborări a întregii echipe, are la bază relația individului cu moartea, prezentă și în piesa “Orbii”. Botond Nagy își definește producțiile ca fiind instalații tehno-poetice din care nu lipsește nici latura personală. În “Orbii”, muzica și elementele vizuale joacă un rol la fel de important ca personajele, iar spațiul creat de Carmencita Brojboiu reprezintă un spa high class unde toată lumea ar trebui să se simtă bine.

Acest spectacol nu face promisiuni şi nu se justifică. El nu vrea să fie mai mult decât ceea ce este: un colaj. Un colaj al epocii în care ne naştem de mii de ani; un colaj al stângăciilor noastre, al monologurilor paralele, al nevoii de atenţie şi de iubire a fiecăruia dintre noi.

Personajele sunt interpretate de actorii Gábor Viola, Loránd Váta, Ervin Szűcs, Kinga Ötvös, János Platz, Csaba Marosán, Gizella Kicsid, Melinda Kántor, Emőke Kató, Éva Imre, Loránd Farkas, Balázs Bodolai, Péter Árus, Csilla Albert.

„Urma pașilor Tăi”, o invitație de a evada din agitația vieții

Primăria Capitalei, prin Centrul Cultural al Municipiului București, vă invită la spectacolul de teatru cu temă religioasă Urma pașilor Tăi, în regia Elizei Bercu-Bodeanu, programat pe data de 18 februarie, începând cu ora 19:00, la Sala Mare de la ARCUB. Din distribuție fac parte actorii Vitalie Bantaş, Amalia Ciolan, Afrodita Androne, Ana Maria Bercu, Liliana Pană, Maria Radu și Eliza Bercu-Bodeanu, iar coregrafia este semnată de Arcadie Rusu.

Inspirat de pelerinajul în Israel întreprins de Olga Greceanu în 1933, care a dat naștere cărții Pe urma pașilor Tăi, Iisuse, spectacolul Urma pașilor Tăi este o încercare de a reconstitui și restitui trăirile unei rare experiențe religioase. Întâlnirea cu Hristos, despre care relatează autoarea, se transpune într-o mărturie vie, care este păstrată ca atare de actorii implicați în proiect, transportând publicul în timpuri de altădată, în locuri și întâmplări tulburătoare și copleșitoare. Spectacolul este o încercare de a retrăi artistic și religios cutremurul duhovnicesc despre care a scris Olga Greceanu și de a atrage spectatorul într-o experiență care depășește cotidianul, umplându-l de sens. Astfel, se recuperează o dimensiune uitată a teatrului, și anume cea sacră, care leagă omul de divin.

„Gestul temerar al creatorilor spectacolului Urma paşilor Tăi... s-a concentrat pe un demers interior de mare finețe, necesar dobândirii unei atari stări de reculegere. Scenariul i-a rezervat fiecăruia dintre membrii echipei câte un moment monologat, în care actorul sau actrița se lansează într-o confesiune de profundă vibrație umană, cu conotații subiective potrivit temperamentului și încărcăturii de trăire a unuia sau altuia dintre ei. Toți sunt, de altfel, în diverse registre, la fel de emoționanți. În plan secund, se deschide apoi zona posibilelor comentarii pe care autoarea le inserează, dând astfel scrierii sale un caracter adesea polemic. Nu avem, așadar, de-a face cu un text rigid, dogmatic, ci cu o pagină literară plină de căldură omenească, exprimare firească în încercarea de apropiere a Scripturii de oameni”, scrie criticul Doina Papp

„Textul venerabilei pictorițe alternează filele jurnalului de pelerin, plin de observații atente și avizate, cu cele ale meditației moral-religioase pe tema Patimilor. Preluat de punerea în scenă a Elizei Bercu-Bodeanu, monologul Olgăi Greceanu este descompus într-o polifonie de voci – șapte: șase femei și un bărbat - imaginând șapte personaje sau șapte ipostaze ale artistei pelerine, care preiau și reverberează în variațiuni emoționale vag nuanțate monodia sacră a aceleiași mari emoții mistice: descoperirea realității sensibile a trecerii Mântuitorului pe pământ. (…) O coregrafie atent concepută a mișcărilor scenice geometrizează un spațiu abstract, al cărui unic element decorativ este o mică plantă de ghiveci, pe post de sicomor biblic. Veșmintele de in alb ori de culoarea nisipului, extrase din garderobele de vară de ultimă oră (unul singur e negru, simetrizând raportul 6:1 al genurilor), veșminte urbane, dar totuși, atemporale, sugerează spațiul deșertic al dramei christice, cel de azi, ca și cel de-acum două mii de ani”, apreciază Elena Dulgheru

“Deșteptarea primăverii”, un spectacol modern pe textul unui autor clasic

Cultura, cu tot ceea ce înseamnă ea – teatru, literatură, muzică, arte vizuale și nu numai – este coloana vertebrală a societății, îi dă identitate și scop.

Pentru că doar împreună, văzând un spectacol, citind o carte, putem învăța, putem găsi răspunsuri, putem evolua. Teatrul Național din Timișoara repune pe afiș miercuri, 13 februarie, de la ora 19, la Sala 2, unul dintre spectacolele sale de impact, Deșteptarea primăverii de Frank Wedekind. Un spectacol modern pe textul unui autor clasic, spectacolul este astăzi la fel de necesar ca atunci când a fost scrisă piesa. Contemporan cu Freud și la fel de scandalos ca teoriile acestuia la vremea apariției lor, piesa lui Wedekind, Deșteptarea primăverii, provoacă la reflecție privind adolescența și adolescenții, felul în care își percep instinctele și în care, la rândul lor, sunt percepuți și analizați de o societate atacată mereu de intransigență și ipocrizie.

Spectacolul poartă semnătura regizorală a lui Cristian Ban. Scenografia aparține Krisztinei Nagy, iar distribuția îi reunește pe actorii Victoria Rusu, Ionuţ Iova, Flavius Retea, Richard Haldik, Marius Lupoianu, Isa Berger, Corina Dohanici, Ana Maria Cojocaru, Luminiţa Tulgara, Benone Viziteu, Doru Iosif şi Cristian Szekeres.

Fotografii: Adrian Pîclișan / TNTm