x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Prima zi cu zăpadă. La TNB

0
Autor: Rozana Mihalache 16 Dec 2009 - 00:00
Am ajuns la Teatrul Naţional cu o oră întârziere, îngheţată bocnă şi cu fulgi de zăpadă în păr.
Era exact prima zi de ninsoare, când să circuli în Bucureşti putea fi sinonim cu o "excursie în Iad" .
Aveam întâlnire cu Ilinca Tomoroveanu, Ion Caramitru şi, după cum am aflat ulterior, cu Mircea Albulescu.

Să spun ce emoţii m-au încercat, cum mi s-au înmuiat picioarele şi cum încercam să-mi stăpânesc tremurul vocii...?  

Mă temeam că vor fi altfel, că nu voi putea "ajunge" la ei, însă Ilinca Tomoroveanu m-a primit cu zâmbetul pe buze, caldă şi pozitivă.

Mircea Albulescu privea pe fereastră când am intrat. M-am gândit că e mai înalt decât îmi păruse pe scenă, iar când s-a întors şi mi-a zâmbit tot ce îmi repetam în minte era să nu leşin.
Dar ei m-au făcut să mă simt confortabil în lumea lor, care dintotdeauna mi s-a părut cea mai frumoasă şi mai curată dintre toate.

De îndată ce a sosit şi Ion Caramitru, ne-am aşezat în jurul reportofonului, pus în mijlocul încăperii pe o măsuţă improvizată de domnul Albulescu (adică un coş de gunoi întors) şi i-am rugat să-mi spună câte ceva despre evenimentele nefericite care s-au petrecut în ultimele zile şi acuzaţiile ce au fost aruncate prin ziarele de scandal şi în direct la tv.


Ion Caramitru
Eu nu pot să declar declar decât ceea ce îmi permite poziţia mea de director general al Teatrului Naţional, şi anume că teatrul merge foarte bine, suntem de doi ani încoace într-o perioadaă de graţie, în mare numărul de spectatori şi de bilete vândute au crescut în proporţie de 160-180%, sălile sunt pline, am pus înapoi matinee care nu se mai făceau de mult, sunt cozi la bilete şi din păcate din pricina mai multor factori nu putem programa spectacolele cu mai mult de trei săptămâni în avans, ca să putem vinde şi online, cum ni se cere.

Trupa joacă, aproape toţi actorii sunt distribuiţi, avem 9 premiere pe stagiune, mari actori joacă în roluri importante şi în general lumea s-a întors la teatru, TNB având în medie pe seară cam 1500 de spectatori la 3 săli. După părerea mea, calitatea spectacolelor a crescut şi creşte continuu.

Această declaraţie pe care mi-o cereţi, probabil, se referă şi la unele atacuri care sunt sosite pe diferite canale de media şi sunt fie nemulţumiri personale ale unor actori care au trecut şi prin TNB, cum e cazul d-lui Uritescu, fie asociate cu diferite instituţii care sunt nemulţumite să zicem prin efectul de "apropiere prin îndepărtare" de anumite principii ale Teatrului Naţional.

Şi mă refer aici la atacurile legate de faptul că nu am permis expunerea trupului neînsufleţit al lui Gheorghe Dinică timp de 3 zile la Teatrul Naţional, că n-am suspendat spectacolele care erau în zilele acelea la Sala Mare ş.a. Nu pot să răspund la asta decât că: niciodată de când mă ştiu, trupul neînsufleţit al unui mare actor care a lucrat în Teatrul Naţional n-a fost expus mai mult decât o zi. Sunt norme anume care nu permit asta, dar nu mă refer la ele. E un obicei de reverenţă care se face în ziua în care omul este dus la cimintir, ca în dimineaţa respectivă de la ora 09:00 şi până la ora 13:00, când se ţine slujba de însoţire, lumea să poată să vină să-şi ia adio de la artistul preferat. Aşa s-a întâmplat în ordine inversă cu maestrul Ion Cojar, cu Ştefan Iordache şi înaintea lui cu Ovidiu Iuliu Moldovan. Ei, aici s-au ridicat şi voci că de ce nu s-a declarat doliu naţional. Eu am fost prieten şi coleg cu Dinică încă din studenţie. Nimeni nu poate să-mi reproşeze că eu nu mi-am respectat prietenia, dar doliu naţional nu poate fi declarat decât de către preşedinţie, parlament şi guvern. În momentul în care se declară doliu naţional, se opreşte circulaţia pe stradă, sunt momente de reculegere la aceeaşi oră, se decid anumite lucruri. Aici nu era vorba de aşa ceva, dar respectul faţă de Dinică n-a scăzut cu nimic, atâta vreme cât el a primit reverenţa noastră, aşa cum au primit-o şi ceilalţi. Aşadar, aceste lucruri toate se combină plecând şi de alte interese şi de la alt tip de optică asupra a ceea ce se întâmplă în Teatrul Naţional. Noi ne aflăm înr-un moment foarte bun, moment fast aş putea să spun. Ce ne duce în disperare sunt dispoziţii guvernamentale de ultimă oră care fac ca mari artişti ai Teatrului Naţional şi ai ţării să nu mai poată să cumuleze pensia cu salariul. În TNB în situaţia aceasta s-au aflat 19 artişti, dintre care numai doi au ales să rămână în teatru, ceilalţi preferând să iasă pe contract. Cu alte cuvinte să continue să joace, plătiţi fiind cu spectacolul. Asta îi frustrează, vă spun la modul cel mai profund, nu neapărat la câştiguri, că s-ar putea câştigurile lor să fie mai mari, cât condiţia lor morală şi socială vis-à-vis de instituţia în care au dorit să rămână cât mai mult cu statutul de angajat.

Pe mine contractele m-ar costa de 4-5 ori mai mult decât dacă aş plăti un salariu.
Acest tip de probleme ar trebui să-i agite pe colegii noştri în general şi mai sunt şi altele care după părerea mea vor veni şi vor îngreuna existenţa noastră. Nu ştiu ce buget vom avea, bugetul naţional încă nu e votat. N-am perspective optimiste în ceea ce priveşte ce va veni ca buget la Ministerul Culturii şi automat la instituţiile care sunt în subordine. Gândiţi-vă că automat dacă bugetul Teatrului va fi înjumătăţit eu nu voi mai putea să plătesc aceşti oameni. Artiştii joacă în 27 de spectacole care sunt în regim de reprezentare curentă. Astea sunt chestiunile, nu problemele pe care le ridică domnul Uritescu, haotice, la fel ca pretenţiile domniei sale.

Dânsul a fost angajat al Teatrului Naţional şi la un moment dat a ieşit la pensie şi a devenit colaborator. În momentul în care am venit eu la Teatrul Naţional nu mai evolua decât în două spectacole, în "Take, Ianke şi Cadîr" şi în "Coada".

"Take, Ianke şi Cadîr" nu s-a mai putut juca din cauza accidentului maestrului Beligan care nu a mai putut să joace din motive de sănătate, situaţia complicându-se ulterior şi din cauza bolii lui Gheorghe Dinică.
Celălalt spectacol n-a mai avut succes la public şi a fost întrerupt.


Mircea Albulescu

Cum s-ar spune, şi-a dat obştescul sfârşit.


Domnul Caramitru a trebuit să se retragă şi cercul s-a restrâns la trei.


Ilinca Tomoroveanu
Vreau să spun că pe mine realmente m-a şocat şi articolul apărut în presa de scandal şi exact cum vorbeam cu Mircea mai devreme, mi-a fost ruşine. Pentru că nu cred că nici ce a spus, nici tonul cu care a vorbit, era tonul unui actor, exprimarea unui actor de la Teatrul Naţional. Sigur, fiecare face ce crede, cum crede, dar e păcat că un astfel de comportament aruncă un nor de urâciune peste un teatru întreg, unde nu toată lumea este de aceeaşi părere, evident.

În viaţa oricărui actor şi a oricărui teatru sunt suişuri şi coborâşuri. Sunt perioade în care joci foarte mult şi perioade în care joci mult mai puţin şi perioade în care nu-ţi găseşti locul în stagiune.

Sunt absolut sigură că dacă era un rol pentru Valentin Uritescu în Teatrul Naţional, l-am fi luat.
Dar problema cea mai mare este cea menţionată de Ion Caramitru mai devreme, legată de cumulul dintre pensie şi salariu al actorilor.

Am primit o invitaţie de la domnul senator Voiculescu, care vrea să facă o interpelare în Parlament, apropos de situaţia actorilor. În toată ţara, cu câţiva regizori şi câţiva scenografi suntem 95 de persoane care ne-am fi bucurat de acest "privilegiu". Asta e foarte greu de înţeles.


Mircea Albulescu
La români e o vorbă: "Cine n-are bătrâni, să-şi cumpere".
Ai un personaj bătrân, îţi trebuie un actor în vârstă. Un om politic a spus "ce trebuie, domne', bătrân, îşi pune o barbă albă şi s-a terminat povestea", dar marele merit al faptului că noi convingem publicul face succesul spectacolului.

"Romeo şi Julieta" trebuie jucat de doi copii, "Regele Lear" trebuie jucat de unu' care e hăituit de fetele lui. Tipologia există în toată literatura dramaturgică de la Eschil încoace.

Teatrul Naţional, ca orice teatru serios, dacă în curtea lui nu se află genul de actor care să corespundă genului de personaj, ridică ochii peste copastie şi invită un actor din altă parte.

Aşa se întâmplă în toate teatrele şi până acum, până la aceste acuzaţii n-ar fi existat niciun motiv pentru care Valentin Uritescu să nu se întoarcă la Teatrul Naţional dacă ar fi fost nevoie de el.

E greu de înţeles o asemenea vehemenţă a unui om în vârstă: "din cauza lui a murit teatrul, a distrus teatrul" - veţi vedea că după toate declaraţiile pe care le-a făcut, nu înţeleg de ce până acum noi nu l-am împuşcat pe Caramitru.

În Teatrul Naţional a existat şi actorul Ion Manu, un actor care era cel mai mare actor de roluri mici.
Sunt actori care n-au jucat niciodată rolul principal, "titlul piesei".

Aşadar nu este o problemă ca dacă un regizor are nevoie de un actor cu tipologia domnului Uritescu să îl cheme.
În zilele noastre sunt şi agenţii de casting care se ocupă cu lucrurile astea - eu le spun altfel, avem şi noi şi teatrul nevoie de peţitori şi peţitoare. De multe ori se întâmplă ca o fericită căsnicie să se facă prin acest "serviciu" al unor oameni binevoitori.

Nu cred că vehemenţa extraordinară a lui Vali Uritescu, colegul nostru, a avut vreun rost.
E mult prea largă acolada în legătură cu faptul că vrea să joace un rol. Sunt lucrurile împinse puţin cam prea departe şi mi-ar părea foarte rău ca această ieşire să nu fie o expresie sinceră a durerilor sale şi de fapt să fie o anumită...manevră, ca să nu zic man-operă.
Eu nu pot să zic decât să-i dea Dumnezeu sănătate lui Vali şi familei sale şi să fim prieteni buni că, pentru Dumnezeu, nu avem decât o viaţă!  



Ilinca Tomoroveanu
Valentin Uritescu era foare supărat şi că n-a luat premiul de interpretare la UNITER, dar acolo sunt două jurii, iar nominalizările în sine valorează cât un premiu.
Nu cred că ne-am făcut actori ca să luăm premii. Cele mai importante premii pentru noi sunt aplauzele publicului.


Mircea Albulescu

În 1956 era un concurs la Teatrul Municipal la care eu nu m-am înscris. Se termină concursul, eu plec spre casă şi pe podul Mihai Vodă, un actor, Ion Manta, vine după mine strigând "bă, bă, bă". Nu ştia cum mă cheamă.
"Vino înapoi că te cheamă doamna Bulandra". M-am întors şi ea mi-a spus: "Albulescule, dar tu nu eşti pe listă".
Zic: "Doamnă, eu nu sunt pe listă, că eu dau concurs la Teatrul Naţional!".
M-a angajat pe loc, "cu forţa". Apoi jucam în 5-6 piese, dar tot mi se părea că joc prea puţin şi m-am dus la ea şi am început să mă agit, că eu nu joc că de ce m-a angajat.
Şi mi-a spus atunci o replică pe care atunci n-am înţeles-o, dar acum da: "Ca să nu te duci la Naţional."

Am închis reportofonul şi mi-am luat rămas-bun de la Mircea Albulescu, care a plecat înainte. Mă pregăteam şi eu să revin la realitate, când domnul Albulescu se întoarce din drum şi-mi spune:
"Te rog să scrii că-i urez <Sărbători fericite> domnului Tucă şi familiei sale, şi tuturor cititorilor Jurnalului Naţional>, dar să scrii".
Am promis. Am consemnat.
Citeşte mai multe despre:   teatru

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Dirijorul român Cristian Măcelaru, distins cu Premiul Grammy pentru „Cea mai bună interpretare instrumentală solo”

Dirijorul român Cristian Măcelaru, distins cu Premiul Grammy pentru „Cea mai bună interpretare instrumentală solo”
Galerie Foto Dirijorul român Cristian Macelaru, laureat al Premiilor Grammy 2020_foto: Sorin Popa     Dirijorul român Cristian Măcelaru a fost distins, duminică seară, cu Premiul Grammy la categoria...

Concert aniversar Gustav Mahler – ”Simfonia a IX-a”

Concert aniversar Gustav Mahler – ”Simfonia a IX-a”
Galerie Foto În 2020, alături de Beethoven îl sărbătorim și pe Gustav Mahler, de la a cărui naștere aniversăm 160 de ani. Joi, 30 ianuarie 2020, Filarmonica de Stat Sibiu a programat pentru publicul sibian un concert...

Marius Oprea la Conferintele TNB: În căutarea poporului pierdut. Arheologia victimelor comunismului în România

Marius Oprea la Conferintele TNB: În căutarea poporului pierdut. Arheologia victimelor comunismului în România
Duminică 2 februarie 2020, de la ora 11.00, la Sala Atelier, în cadrul programului CONFERINŢELE TEATRULUI NAŢIONAL, Marius Oprea va susține conferința cu tema În căutarea poporului pierdut. Arheologia victimelor...

Pisica Pătrată – Intervenție în spațiul Institutului Cervantes din București: trei picturi murale

Pisica Pătrată – Intervenție în spațiul Institutului Cervantes din București: trei picturi murale
La începutul acestui an, Institutul Cervantes din București a demarat o colaborare inedită cu bine-cunoscutul artist vizual român Pisica Pătrată: timp de câteva săptămâni, acesta a creat trei picturi murale...

De două ori Pacea

De două ori Pacea
Galerie Foto Licitația colecției de artă Lucrezia și Ion Pacea - partea a II-a Marți, 4 februarie 2020, ora 19:00 Artmark, Palatul Cesianu-Racoviță   Unul dintre cei mai importanți pictori români moderni,...

ACTUL DE CĂSĂTORIE de Ephraim Kishon, premieră la Teatrul Evreiesc de Stat

ACTUL DE CĂSĂTORIE de Ephraim Kishon, premieră la Teatrul Evreiesc de Stat
Teatrul Evreiesc de Stat vă invită sâmbătă, 1 februarie & duminică, 2 februarie, de la ora 19.00, la PREMIERA spectacolului ACTUL DE CĂSĂTORIE de Ephraim Kishon, în regia lui Dan Tudor. Scenografia este...

Miercuri, 29 ianuarie, Jurnalul îţi oferă cartea "În numele speranţei". Dezvăluri cutremurătoare din timpul procesului soţilor Ceauşescu

Miercuri, 29 ianuarie, Jurnalul îţi oferă cartea "În numele speranţei". Dezvăluri cutremurătoare din timpul procesului soţilor Ceauşescu
După 30 de ani, mai sunt o mulţime de semne de întrebare legate de ce s-a întâmplat la Revoluţie. Cartea-document care apare împreună cu Jurnalul de luni, 29 ianuarie, "În numele speranţei - Dialog sine ira et...

Audiență slabă la gala Premiilor Grammy din acest an

Audiență slabă la gala Premiilor Grammy din acest an
Audienţa TV a galei anuale Grammy Awards a fost de 18,7 milioane de telespectatori, o scădere de 6% în raport cu 2019, a anunţat postul de televiziune CBS, deţinut de grupul ViacomCBS. Anul trecut, gala de...

„Nebunie și vindecare”, povestea spusă de o neurocercetătoare lovită de o boală cruntă

„Nebunie și vindecare”, povestea spusă de o neurocercetătoare lovită de o boală cruntă
Boala nu alege, ba chiar pe unii îi izbește din plin, în feluri greu de imaginat. Sunt oameni care au aflat diagnostice dure, au trecut prin tratamente care i-au făcut pe cei din jur să nu-i mai recunoască și au...

„Gigi Căciuleanu – OmulDans“, o carte-spectacol realizată de Ludmila Patlanjoglu, lansată la Bruxelles, în cadrul Festivalului EUROPALIA

„Gigi Căciuleanu – OmulDans“, o carte-spectacol realizată de Ludmila Patlanjoglu, lansată la Bruxelles, în cadrul Festivalului EUROPALIA
Galerie Foto „Gigi Căciuleanu-OmulDans“   Gigi Căciuleanu, personalitate a coregrafiei mondiale, este personajul unui album remarcabil, „Gigi Căciuleanu-OmulDans“, realizat de teatrologul Ludmila...

Expoziție Manuell Mănăstireanu: „OGLINZILE TĂCERII”

Expoziție Manuell Mănăstireanu: „OGLINZILE TĂCERII”
În perioada 27 ianuarie - 14 februarie, Elite Art Gallery vă invită la expoziţia personală a artistului Manuell Mănăstireanu, intitulată „Oglinzile Tăcerii”. Vernisajul...

Ziua Internațională a Memoriei Holocaustului: Deformarea imaginii „celuilalt”

Ziua Internațională a Memoriei Holocaustului: Deformarea imaginii „celuilalt”
Miercuri, 29 ianuarie 2020, la orele 17.30, în Sala de Conferințe a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția, va fi prezentată versiunea italiană a cărții cercetătorului și...

"Bad Boys for Life" în topul box-office-ului american. Încasări de 34 milioane de dolari în acest week-end

"Bad Boys for Life" în topul box-office-ului american. Încasări de 34 milioane de dolari în acest week-end
''Bad Boys for Life'', un film cu cascadorii şi explozii spectaculoase, îşi menţine prima poziţie în box-office-ul nord-american, potrivit estimărilor companiei de specialitate Exhibitor...

Grammy 2020 - ''Careu de aşi'' pentru Billie Eilish, care a câştigat şi la categoria înregistrarea anului

Grammy 2020 - ''Careu de aşi'' pentru Billie Eilish, care a câştigat şi la categoria înregistrarea anului
Marea şi surprinzătoarea câştigătoare a celei de-a 62-a ediţii a premiilor Grammy este adolescenta californiană Billie Eilish, care la doar 18 ani a reuşit să câştige, duminică seara, la Los Angeles şi...

Opera din Paris și-a reluat reprezentațiile, după o grevă istorică

Opera din Paris și-a reluat reprezentațiile, după o grevă istorică
Opera din Paris s-a redeschis sâmbătă seară cu spectacolul "Povestirile lui Hoffman", de Jacques Offenbach, după o grevă istorică declanşată în semn de protest faţă de reforma sistemului de pensii din...
Serviciul de email marketing furnizat de