Scurtele întâlniri cu Liviu Ciulei, de neuitat

Inegalabilul om de teatru Liviu Ciulei crease in ultimul deceniu de viata cateva opere de neuitat, printre care si documentarul artistic despre sine. Il intitulase "Cu gandiri si cu ima­gini", in prim-plan fiind rezultatele muncii de scenograf depuse in apro­ximativ 50 de ani, in care realizase decorurile la 125 de spectacole. A pre­zentat filmul intr-un cadru restrans, cu o echipa de televiziune si cu producatorul Dan Necsulea, cu care lucrase acum vreo sapte ani. Facuse declaratii pretioase ce nu puteau fi uitate.

Pentru ca era vorba de un documentar artistic, a spus din capul locului ca nu si-a propus revenirea la film, ci doar sa reaminteasca ceea ce a facut: "... amintesc de eforturile noastre celor care au vazut spectacolele, le dau cateva notiuni celor care n-au vazut din trecutul teatrului romanesc sa cunoasca aceste spectacole, dau ocazie publicului romanesc sa vada ceva din realizarile mele de peste hotare". Despre realizarea ca sce­no­graf a celor 125 de spectacole in 50 de ani, maestrul marturisea ca au fost, de fapt, "50 de ani de nopti, caci eram si regizor, si actor, si director de teatru, iar pentru scenografie imi ramaneau doar noptile". In "gandirea si crearea decorurilor pentru spectacolul de teatru si de opera" il ajutase formatia sa de arhitect.

Documentarul prezenta schite de decor, studii, machete, dar si modul in care acestea au devenit decoruri semnate de Liviu Ciulei in teatrul romanesc si pe mari scene ale lumii, unde a lucrat. Se vede evolutia scenografiei universale si a teatrului in general in a doua jumatate a secolului al XX-lea. Secvente din spectacolele montate de Liviu Ciulei in Romania, dar si in strainatate, la care el a facut scenografia, ordonate cronologic, cu rol explicativ, sunt o davada a perfectiunii marelui artist.

Atunci, in februarie 2005, s-a destainuit. A vorbit despre renun­tarea sa la cinematografie. A conside­rat ca perioada de dupa Cannes, cand a primit Marele Premiu pentru "Pa­du­rea spanzuratilor" (1965), "a fost sfar­situl carierei" sale cinemato­gra­fice. Era in discutii avansate cu pro­du­ca­tori italieni pentru regizarea filmului "Baltagul". Primise sinopsis-ul scenariului scris "extraordinar de frumos" de un scenarist celebru italian, in care se releva "chiar trasatura de maestru". Personajul Lipan, despre care doar se vorbeste, fara sa apara in roman, se schimba in patru-cinci etape. Vitoria Lipan, neiubindu-l, la inceput merge doar din datorie pe urmele barbatului ei. Mergand din etapa in etapa, descopera de fiecare data alt om, mai complex, mai iubitor. "Era o lovitura de maestru din partea scenaristului, iar eu am facut prostia de a refuza sa fac filmul, deoarece caracterul Vitoriei Lipan era cu totul schimbat, era ca din mahalalele Romei, vorbea mult. Nu era statica monumentala a Vitoriei Lipan a lui Sadoveanu si am crezut ca tradez prea mult romanul", spunea maestrul Ciulei. Astfel si-a "ratat cariera internationala in cinematografie". Dupa atatia ani declara: "A fost o prostie. Imi faceam intrarea in cinematografia internatio­na­la cu acel film, dar, de fapt, aceasta s-a incheiat atunci. Dar mai face si prostii omul."

Liviu Ciulei, care a incetat din viata marti, la München, va fi inci­nerat, iar urna cu cenusa va fi adusa in Romania. Aceasta ar fi fost dorinta domnului Ciulei, creatorul unor opere desfavarsite in teatru si film. S-a stins in spital, unde a fost internat din cauza unor afectiuni. Plecase de la Bucuresti la München in luna iunie, inainte de ziua sa de nastere. Avea casa si in Germania. Bu­cu­restiul, in care s-a nascut, ii va fi si casa pe veci.