x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Teatru Teatrul Naţional

Teatrul Naţional

de Rodica Mandache    |    07 Ian 2012   •   21:00
Teatrul Naţional

Sala Comedia. Dupa ce a ars 'TEATRUL CEL MARE', Teatrul National a functionat in aceasta sala, construita de arhitectul Grigore Cerchez. Aici am vazut si eu mari spectacole ale Nationalului, mari actori, mari evenimente.

Aici au fost celebrele 'O scrisoare pierduta' (I.L. Caragiale) si 'Revizorul' (Gogol) sau 'Badaranii' (Goldoni), spectacole care au naucit strainatatea in anii de inceput ai razboiului rece. Aici au stralucit Florin Piersic in 'Oameni si soareci' de Steinbeck, Stefan Mihailescu Braila si Aura Buzescu, Emil Botta si Irina Rachiteanu in 'Napasta' lui Caragiale. Aici au facut mari spectacole Alexandru Finti si Sica Alexandrescu. Aici a fost George Calboreanu, acel Stefan cel Mare pe care nu-l mai poate atinge nimeni. Lista e foarte lunga.

Dar am sa scriu despre Ion Iancovescu, pe care nu l-am vazut niciodata jucand si despre care am auzit si-am tot auzit lucruri uluitoare. Primul lucru despre care stiu ca este legat de numele Ion Iancovescu era ca indragostit foarte tare de o doamna a fugit dupa ea la Paris si spectacolul la Bucuresti nu s-a putut juca. Doamne, dar ce mi-a mai placut istoria asta! Aveam 14 ani cand am citit. Altadata, vizitand-o pe doamna Elvira Godeanu, am vazut un tablou frumos inramat unde ea era cu Ion Iancovescu. Am intrebat-o cum era? Si brusc doamna sexagenara a zambit ca o adolescenta.

Apoi am aflat de la Valerica Gorgialov ca, spre batranete, Ion Iancovescu ar fi vrut sa joace 'Regele moare' de Eugen Ionesco. Ca a tradus-o si a scris chiar caietele de regie, dar a aflat din targ ca se repeta la National fara el. Si de inima rea, foarte repede s-a stins. Cel mai bun portret, ca sa ne aducem aminte de ION IANCOVESCU este cel facut de Nicolae Carandino.

Acest print al boemei
Cand se intampla sa ma intrebe un actor tanar despre 'cum era Iancovescu' imi vine greu sa aflu un raspuns potrivit. Intai pentru ca nu e usor sa evoci jocul unui actor care traieste tocmai prin ceea ce nu poate inre­gistra nici banda, nici pelicula.
In al doilea rand, pentru ca azi lipsesc termenii de comparatie – Iancovescu nu seamana cu nimeni. June prim, comic briliant – a fost IANCOVESCU prin insusiri la o mare combustie comica. June de o tinerete care se dovedea in miscari, in volubilitate, oricine aparea alaturi de el pe scena devenea SECUND. COMIC era dintre acei care sala izbucneste in hohote de ras. Iar sclipirea jocului sau 'briliant' era intr-adevar uluitoare.

×
Subiecte în articol: editorial