x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Teatru Valeria Seciu, marea doamnă de la Mic

Valeria Seciu, marea doamnă de la Mic

de Maria Sârbu    |    09 Dec 2009   •   00:00
Valeria Seciu, marea doamnă de la Mic
Sursa foto: Alois Chirita/

Valeria Seciu şi Mircea Andreescu, doi mari actori din aceeaşi generaţie, sunt protagoniştii spectacolului "Doamna noastră din Pascagoula" de Tennessee Williams, în regia lui Florin Fătulescu, care a avut premiera la sfârşitul săptămânii trecute pe scena Teatrului Mic.



Dacă numele Valeriei Seciu vorbeşte de la sine pentru publicul bucureştean, care a văzut-o pe această interpretă specială, cu capacităţi deosebite, în multe roluri memorabile la Teatrul Naţional, la Teatrul Mic sau pe alte scene, cel al lui Mircea Andreescu este cunoscut în urbea noastră mai mult de criticii de specialitate, care îi urmăresc traseul artistic, pentru că acest actor, cu un talent de dimensiuni apreciabile, a realizat majoritatea rolurilor sale la Teatrul "Sică Alexandrescu" din Braşov.

 Acum, pentru prima dată îi vedem, de la absolvirea facultăţii, jucând împreună într-un spectacol. Poate şi la îndemnul regizorului Florin Fătulescu, care, înainte de a părăsi România pentru Statele Unite, montase mai multe piese la Braşov, şi în care Mircea Andreescu îşi găsea întotdeauna personajul.

LA VÂRSTA PERSONAJELOR
Vârsta celor doi interpreţi, foarte speciali şi totodată foarte diferiţi, corespunde vârstei personajelor - soţii McCorkle, construite de Tennessee Williams, aşa cum spun cei care i-au studiat amănunţit opera, cu trăsături ale membrilor familiei sale (tata, mama, trei copii). Scrisă în 1982, cu un an înaintea morţii autorului, piesa "Doamna noastră din Pascagoula" nu reprezintă textul care să-i atragă pe regizori. Nu a avut succes niciunde.

Cine se întreabă de ce acum şi aici a fost ales să fie montat probabil găseşte răspunsul după ce vede spectacolul. Personajul Valeriei Seciu - Bella McCorkle - este realizat perfect. Poate nici autorul nu intuia o artistă pe măsura actriţei noastre care să-i dea partiturii scenice atâta complexitate. Măcar şi cu acest rol, piesa merită aici viaţă în teatru, cu toată platitudinea ei. Măcar cu această interpretare a doamnei Seciu, susţinută de jocul foarte special al domnului Andreescu, spectacolul merita montat, cu viziunea regizorală comună, mai bine-zis banală.

Spectatorul nostru trebuie să-i vadă aici pe Valeria Seciu şi pe Mircea Andreescu, să observe cum pot fi jucate atât de convingător, firesc frustrările, eşecul, nebunia, care îşi fac loc în viaţa unora o dată cu înaintarea în vârstă. Izbutitul rol construit de Valeria Seciu se datorează puterii ascunse în interior, combustiei permanente care nu se vede, dar care înfierbântă orice organ pus apoi în funcţiune şi scoţând trăirile care nu mai pot fi controlate. Ce transformare se vede pe chipul actriţei, pe tot corpul ei!

Plasticitatea mişcării ei dezlănţuie sau potoleşte furtunile lăuntrice. Vocea ei dă nuanţă replicii şi aceasta sună suav. Ţipătul ei îţi strecoară emoţii şi niciodată nu te deranjează. Ştie să creeze şi momentul comic, şi momentul dramatic, în aşa fel încât intensitatea acestora să vibreze îndelung. Astfel de profunzimi emoţionale echivalează cu teatru.

Întotdeauna am observat că Valeria Seciu, în orice rol, iradiază cu frumuseţea sufletească şi dragostea pentru această artă, considerată efemeră.

×
Subiecte în articol: teatru