x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O esenţă tare!

0
Autor: Loreta Popa 09 Mar 2009 - 00:00

Am fi mult mai săraci fără literatură, fără muzică, fără dans. Sunt gânduri care aparţin unui Om cu adevărat special, care are legătură cu toate aceste lucruri, fără de care am fi îngrozitor de săraci, Maia Morgenstern.



Dansul şi muzica reprezintă o parte importantă, o mare dragoste a sufletului Maiei Morgenstern. Nu întâmplător prieteniile, relaţiile sale speciale se leagă cu oameni speciali. Întâlnirea cu Anca Parghel este una dintre ele. "Cronologic, nici nu ştiu când aş spune că fost prima dată sau a doua oară când ne-am întâlnit", spune Maia Morgenstern. "Pentru că de fiecare dată, la fiecare întâlnire cu Anca Parghel aveam, cel puţin eu, cred că şi din partea domniei sale, sentimentul împărtăşit că se continuă o comunicare, o întâlnire care a avut loc undeva cu mult timp în urmă. Exista ca un fel de cunoaştere, ca un fel de recunoaştere, ca un fel de armonie care venea de foarte de departe, cu promisiunea că va continua şi pe viitor, pentru o altă dată, că mai avem atâtea să ne spunem. Poate părea patetic, dar aşa era. Totdeauna continuam ceva a ne împărtăşi, a ne spune, rămânea ceva suspendat, ca o promisiune pentru viitor. Sub acest semn exista întreaga mea comunicare cu doamna Anca Parghel. Bineînţeles că totul se prelungeşte pentru mine prin felul ei de a percepe nu numai muzica, ritmul, căldura, improvizaţia, bucuria de a trăi. Prea puţine apariţii în spaţiul acesta în care ne zbatem sau trăim cu toţii sunt prea puţine apariţii de felul ei, poate că şi acesta este un secret, esenţele tari sunt în picături mici. Acesta este un sentiment de satisfacţie, i s-ar fi cuvenit mai mult."

FORŢĂ. A învăţat foarte mult de la Anca Parghel. A învăţat că nu poţi funcţiona în actul artistic decât în clipa în care există un echilibru şi o armonie între minte şi suflet. "Există multe umbre, multe nostalgii şi multe tristeţi în viaţa mea... Din păcate, umbrele astea ale mele nu se pot risipi de tot, fiindcă ele se referă la pierderi ireparabile. Anca Parghel este una dintre ele. Dar, foarte important, să ştiţi că Anca Parghel nu a pierdut nici o luptă. Urma pe care a lăsat-o în viaţa asta, sămânţa pe care a dăruit-o, a aruncat-o în fiecare dintre noi este unică. Felul în care percepem picătura de frumuseţe pe care a adus-o ea este o luptă câştigată. Anca Parghel a întors o pagină, asta este altceva. Ceea ce lasă în urmă Anca Parghel este o luptă câştigată. Copiii ei au o moştenire foarte importantă. Anca Parghel era o invitaţie la viaţă, poate nu găsesc acum alt termen să definesc, dar o invidiam pentru  felul în care a înţeles să-şi trăiască viaţa şi să se învelească într-o nemurire, într-o bucurie. Era dorinţa fiecăruia dintre noi de a accede la frumuseţea, la bucuria, la atitudinea ei de a trăi", a încheiat Maia Morgenstern.
Citeşte mai multe despre:   anca,   parghel

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de