x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Naşu’ Mitică

0
03 Sep 2007 - 00:00

In anii ’80 urcă pe scena Teatrului Mic alături de Leopoldina Bălănuţă. Impreună susţin spectacole de poezie şi muzică.

In anii ’80 urcă pe scena Teatrului Mic alături de Leopoldina Bălănuţă. Impreună susţin spectacole de poezie şi muzică.

In 1977, Mitică Popescu năşea copilul Andei. Peste doar cincisprezece ani stătea la priveghiul artistei...

Fiecare despărţire definitivă lasă un gol in suflet. Rămăn amintirile care, totuşi, nu au cum să-l mai umple. "Inainte de a mă apropia de Anda Călugăreanu, o tot vedeam pe la diferite concerte, pe cănd eram la Piatra Neamţ. Era foarte tănără şi cănta cu formaţia «Sincron» a lui Cornel Fugaru. Deşi o admiram mult, nu eram incă prieteni in acea perioadă. Anda evolua, cel puţin din punct de vedere profesional, cu o repeziciune fantastică", şi-a inceput Mitică Popescu "mărturisirea". "Am urmărit-o apoi in acel trio formidabil, alături de Moţu Pittiş şi Dan Tufaru. Avea foarte mult farmec, o carismă aparte."

GAVROCHE BUCUREŞTEAN. După cutremurul din 1977, Mitică Popescu şi Anda Călugăreanu s-au apropiat şi mai mult. "In acel an, Leopoldina Bălănuţă a semnat regia unui musical numit «Meşterul Manole». Talentul ieşit din comun al Andei şi firea ei deosebit de plăcută au făcut ca soţia mea să o respecte foarte mult. Aşa că, normal, a luat-o parteneră in acest spectacol. A fost un succes imens, răsunător. Toată lumea s-a bucurat foarte mult. Fericită, Anda, care era şi insărcinată, ne-a propus să-i botezăm copilul. Cu acest prilej i-am cunoscut şi părinţii, nişte oameni minunaţi", şi-a amintit Mitică Popescu. "Ne-am intălnit foarte des, era o plăcere să stai in preajma ei. După ce Anda a jucat la Nottara, am susţinut mai multe spectacole, vreo 300 la număr, la Teatrul Mic. Anda a fost un fel de Gavroche bucureştean, personaj fictiv, care s-a bucurat de mare succes."

EFORT IEŞIT DIN COMUN. Muncea enorm. "Era capabilă de un efort imens, susţinut, aproape ieşit din comun. Mereu m-am mirat cum de a avut forţa să muncească atăt. Ce o susţinea? A fost un partener minunat, o prietenă cum rar găseşti, plină de devoţiune. Nu oricine deţine acest dar rarisim. A ştiut să fie multă vreme şi mamă şi tată pentru Ioana, fiica sa", a continuat Mitică Popescu.

DISCREŢIE. Omul Anda din spatele scenei n-a fost mereu fericit ca Anda cea de pe scenă. "Nu s-a plăns niciodată de necazurile pe care le-a avut. Era numai zămbet, numai bună dispoziţie, un om foarte puternic, chiar bărbătoasă. Cu puţin timp inainte de a muri, parcă era prin aprilie, a sunat-o pe Poldi şi i-a spus, cu un glas sfărşit: «Naşă, cred că am răcit, nu ştiu ce am, sunt răguşită». Cine şi-ar fi inchipuit că acesta avea să fie inceputul sfărşitului? Poldi a fost la ea cu căteva zile inainte de a se prăpădi, au mai vorbit. De Sfăntă Mărie, am fost anunţaţi că s-a dus. M-am mobilizat şi am pregătit cele necesare, deşi era intr-o sămbătă şi-a fost mai greu. Ne mai părăsise un om minunat...", a incheiat actorul, melancolic.

"Anda Călugăreanu era un om care muncea enorm. Era capabilă de un efort imens, susţinut, aproape ieşit din comun. Mereu m-am mirat cum de a avut forţa să muncească atăt. Ce o susţinea?"

Mitică Popescu

"Cu puţin timp inainte de a muri a sunat-o pe Poldi şi i-a spus, cu glas sfărşit: «Naşă, cred că am răcit, nu ştiu ce am, sunt răguşită». Cine şi-ar fi inchipuit că acesta avea să fie inceputul sfărşitului?"

Mitică Popescu

Citeşte mai multe despre:   anda,   mitică,   popescu,   mitica popescu

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de