O icoană…

Pentru unii, Anda a fost un suflet mare, pentru alţii, un om plin de ambiţii… Pentru Doru Stănculescu, ea a fost o icoană.

Acum căţiva ani, Doru Stănculescu - nu-şi mai aminteşte exact data cănd a avut loc o comemorare a Andei Călugăreanu - cantautorul a spus căteva vorbe sensibile: "Anca a fost ca o icoană pentru mine". Artistul işi tălmăceşte spusele: "Nu atăt ca o icoană dumnezeiască. Mai degrabă un simbol al feminităţii şi al inteligenţei feminine. A renunţat la cariera ei strălucită de căntăreaţă de muzică uşoară in favoarea folkului. Practic a dat un interviu care a cutremurat lumea muzicii uşoare in vremea respectivă. Era prin anii ’72-’73 şi, dacă mai ţin eu bine minte, articolul a apărut in revista Flacăra. In acel interviu a dezvăluit o grămadă de murdării care se petreceau in lumea muzicii uşoare. Felul in care se mituiau juriile de la Mamaia, de exemplu, sau felul in care obţineau interpretele căntece de la compozitori, in funcţie de anumite - să le zicem - favoruri. Nu era cazul Andei, fiindcă ea a fost o persoană verticală. Dar era cazul altor căntăreţe care, s-o zicem p-aia dreaptă, cădeau pe spate. Practic şi-a tăiat craca de sub picioare atunci…".

UN NOU INCEPUT. Anda era bine cotată ca interpretă de muzică uşoară, dar a şters cu buretele toată această perioadă din viaţa ei şi a luat-o de la capăt cu muzica folk. Şi acest drum nou pe care-l incepuse era intr-un fel urmarea acelui interviu curajos pe care-l dăduse. "Toată Uniunea Compozitorilor, compozitorii de muzică uşoară de pe vremea aceea - care erau influenţi la Uniunea Compozitorilor - pur şi simplu au boicotat-o. Şi eu n-aş spune că gestul ei a fost unul de curaj, căt mai degrabă descătuşarea unei conştiinţe.

Dintre căntăreţii de muzică uşoară n-a fost nimeni alături de ea atunci. De fapt, cel care a influenţat-o foarte mult a fost Moţu. Florian Pittiş i-a spus: «Termină cu prostiile astea, cu murdăria asta din muzica uşoară şi vino alături de noi, alături de muzica tănără»". Şi Moţu a reuşit s-o convingă pe Anda, ei fiind oricum

prieteni buni din copilărie. Şi impreună cu Dan Tufaru, soţul ei, au aderat amăndoi la noua mişcare care luase atunci avănt.

"Pe noul drum pe care pornise, Andei nu i s-au mai pus beţe-n roate, intrucăt toată treaba asta era la vremea respectivă patronată de CC şi de UTC, iar Nicuşor (n.r. Ceauşescu) fiind «capu’» trebii, nimeni nu mai indrăznea s-o incomodeze. Nicuşor o simpatiza la fel cum simpatiza, in general, cu muzica folk."

TENACITATE. Doru Stănculescu ar avea multe de spus despre ea, au făcut numeroase turnee impreună. Dar, aşa cum se intămplă deseori, cănd amintirile sunt multe, greu reuşeşte omul să aleagă ceva anume din marea de gănduri. "Ce pot să mai spun… s-a dedicat trup şi suflet acestei noi căi, pe care a ales-o. A compus, a invăţat să cănte la chitară special pentru a se putea acompania. Inainte de perioada ei folkj era acompaniată de diverse orchestre, dar apoi, pentru a se suţine, a depus o muncă admirabilă. Era foarte ambiţioasă şi foarte tenace. Cănd işi punea ceva in cap nu dădea inapoi. Mergea pănă la capăt."

"Eram proaspăt căsătorit cu prima mea soţie. Fiind intr-un restaurant, i-am reproşat la un moment dat că nu mi-a cusut un nasture. Ea mi-a răspuns că nu s-a măritat ca să coasă. Ancuţa era de faţă şi a intervenit: «Să ştii că e măndria mea ca soţul meu să fie curat şi cusut, să nu-i lipsească nimic»"

"Anda era bine cotată ca interpretă de muzică uşoară, dar a şters cu buretele toată această perioadă din viaţa ei şi a luat-o de la capăt cu muzica folk"

Doru Stănculescu cantautorÂ