x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Povara...

1
03 Sep 2007 - 00:00

La prima vedere, in 1974, nu i-a fost prea simpatică. Abia mai tărziu i-a văzut steaua!

La prima vedere, in 1974, nu i-a fost prea simpatică. Abia mai tărziu i-a văzut steaua!

Mult timp, Nicu Alifantis a fost urmărit de sentimentul de vinovăţie că a judecat-o greşit pe Anda Călugăreanu. Credea că este arogantă, cănd Anda era doar extrem de ambiţioasă şi foc de talentată. "Mai avea ceva ce noi ceilalţi nu aveam la acea vreme. Obţinuse girul şi recunoaşterea unor monştri pe numele lor Caragiu, Bocăneţ, Aldea, Nichita, Bălănuţă… Nu-i puţin lucru! Asta iţi dă o anume relaxare şi o mare doză de incredere. Tărziu, cănd mi s-a intămplat acelaşi lucru, mi-am dat seama de asta şi am invăţat să nu mai judec oamenii din prima", mărturiseşte Nicu. A văzut-o la Teatrul Mic, alături de Poldi Bălănuţă, cu o chitară doublesix aproape la fel de mare ca şi ea. "O ţinea strănsă in braţe aproape cu durere, aşa cum de altfel ţinea in ea, tot cu durere, toate vorbele grele ce i se aduceau de mahării muzicii uşoare romăneşti care făcuseră front comun impotriva ei pentru că părăsise barca lor. O priveam in acel recital cu Poldi şi mă umplea de respect pentru curajul ei", mai spune Alifantis.

IN PIAŢA ROMANĂ NR. 9. Nicu şi Anda s-au intălnit şi pe platoul de filmare, la "Bietul Ioanide" al lui Dan Piţa. Au avut de impărţit o scenă intreagă. După o perioadă, ea l-a rugat pe Nicu s-o ajute la un disc. "I-am compus şase căntece şi m-am ocupat de intreaga producţie muzicală, angajănd pentru acel proiect un orchestrator de excepţie - care, din păcate, ne-a părăsit şi el prematur - Doru Căplescu. Stăteam ore intregi in studioul din Piaţa Romană nr. 9. Cănta, povestea, rădea, dansa, ne spunea glume, ne aducea sandvişuri... Doamne, ce s-a mai bucurat cănd i-a apărut discul! Era ca un copil care primise jucăria visurilor sale", povesteşte "compozitorul".Â

Astăzi, Nicu Alifantis mai poate spune doar atăt: "Pentru oricare dintre noi, fie că am cunoscut-o sau nu, Anda a fost o mare artistă. Cred că toţi suntem convinşi că s-a grăbit plecănd dintre noi. Cine ştie căte minuni ar mai fi putut infăptui in teatru, in film şi in muzică! Căt talent. Ce stea avea deasupra capului ei!"


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de