Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Intrucăt s-a zis că frumosul va salva lumea, frumuseţea vocii şi inimii Andei Călugăreanu a contribuit adesea la ridicarea sufletului omenesc din marasmele şi căderile lumii", spunea Părintele Galeriu la slujba de pomenire de la Biserica Amzei.
"Intrucăt s-a zis că frumosul va salva lumea, frumuseţea vocii şi inimii Andei Călugăreanu a contribuit adesea la ridicarea sufletului omenesc din marasmele şi căderile lumii", spunea Părintele Galeriu la slujba de pomenire de la Biserica Amzei. In toată isteria de nedescris de la Cimitirul Bellu de la 15 august 1992 (peste 20.000 de oameni), un detaliu a cutremurat mulţimea care insoţea sicriul. Din ochii Andei curgeau lacrimi. "Plănge!", murmura lumea. Şi vestea s-a imprăştiat ca fulgerul.
"Ii pare rău", comentau infioraţi oamenii. Evident, un chimist sau un biolog ar găsi o explicaţie ştiinţifico-prozaică, punănd lacrimile pe seama cine ştie cărei reacţii chimice provocate de căldura soarelui. Preferăm ipoteza plănsului pentru a ne putea intreba mereu şi mereu de ce plăngea Anda pe ultimul drum? Ii părea intr-adevăr rău? Avea de ce să-i pară rău? Avea. Cea mai mare incercare pentru această fiinţă care a iubit enorm copiii a fost propriul copil, Ioana. Indrăznim să o spunem, deşi poate că nu s-ar cuveni, de vreme ce ea nu a spus-o. Ar fi meritat, zicem noi, care incercăm să pătrundem taina durerii, un copil care să semene cu ea: care să iubească "Micul prinţ". Sau să vrea să-l iubească. "Ştiu să intreb/ Despre miei, despre flori./ Odată-ntr-o pădure/ Am sărutat un izvor.// Ştiu ce uimită-i/ Culoarea albastră./ Am o grădină/ Şi o fereastră.// Mai am şi o carte/ Foarte subţire/ In care nu-ncape/ Decăt o iubire.// Pot să-mi iau locul/ Lăngă tine, pe stea?/ - Da, spuse prinţul/ Eşti prietena mea."
