Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Destinul i-a adus faţă-n faţă şi pe platoul de filmare, şi pe scena de teatru. El actor celebru, ea căntăreaţă idolatrizată.
Destinul i-a adus faţă-n faţă şi pe platoul de filmare, şi pe scena de teatru. El actor celebru, ea căntăreaţă idolatrizată.
Â
Teatru au jucat impreună in "Jocul de-a vacanţa", mu-sical care ani de zile a ţinut capul de afiş la Piteşti. Pe platoul de fimare au făcut "Rămaşagul", un film de Ion Popescu Gopo, un basm cu poem, fermecător, in care n-a fost in rol de fată frumoasă.
Lumină. I-am solicitat lui Florin Piersic o mărturie a acelor clipe din trecut, care totuşi rămăn prezente in inimă şi in amintire. A răspuns cu mare căldură şi şi-a numit această relatare de suflet "Mai mult decăt un albastru infinit". "Intălnirea mea cu Angela Similea a stat sub semnul improvizaţiei destinului, fiindcă de la o «tele-privelişte» ocazională am ajuns impreună, alături de alţi artişti, pănă in Oraşul Sfănt, acolo unde cu două lumănări in mănă (fiecare cu lumina lui) am aşezat arta şi simţirea artistică pe soclul durabil al unei prietenii curate, sincere.
Angela Similea face parte din stirpea rară a artistului complet, care trăieşte pănă la epuizare mesajul pe care il transmite, in respect faţă de auditoriu şi de calitatea mesajului muzical. Nu a făcut niciodată concesii de nici un fel, a rămas la verticala exprimării prin conştiinţă şi talent.
Piesele sale muzicale, unele scrise special pentru ea, au fost o simbioză intre posibilitate şi exprimarea acesteia, iar Angela Similea s-a completat pe sine oferind istoriei muzicii uşoare romaneşti valori durabile, de fonotecă de aur. Că este un artist mereu contemporan, indiferent de primenirea generaţiilor, o dovedeşte faptul că orice apariţie publică televizată intruneşte sufragiile unanime. Pe Angela Similea, parcă sub vraja unui basm, trecerea timpului nu o atinge, iar zgomotul nisipului din clepsidră se transformă in muzică" - Florin Piersic, noiembrie 2007.
Făt-Frumos. Pe de altă parte, ca un răspuns in oglindă poate fi considerată mărturia Angelei Similea pe care a dat-o in cartea "Angela - căntece şi rugă", pe care a scris-o Smaranda Jelescu. "Am fost fascinată de Florin Piersic. Era greu să se intămple altfel cănd ne-am intălnit, la lucru, evident. Era greu şi nu eram eu singura. Florin era cu adevărat superb. Avea o frumuseţe de Făt-Frumos, departe de a fi efeminat. Un umor clocotitor, era un iubitor de poezie şi un mare actor. Pentru el, acest farmec unic a fost şi un "handicap". De care era conştient. Toată lumea il distribuia in roluri de june-prim, dar Florin era un actor complex, cu nebănuite resurse. A demonstrat-o in «Oameni şi şoareci», «Idiotul», «Zbor deasupra unui cuib de cuci», «Cartea lui Ioviţă»... Se refugia in poezie. Florin ar fi fost şi un mare actor de comedie, dar cine să găsească, mai bine de un deceniu, un alt bărbat ca el pentru rolurile principale de erou şi de indrăgostit?"
