x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Repertoriu fericit

0
03 Dec 2007 - 00:00

Genurile s-au schimbat, sunetele s-au schimbat, miturile s-au schimbat… Dar Angela Similea şi-a păstrat publicul. Aflăm de la Mihai Constantinescu.

Genurile s-au schimbat, sunetele s-au schimbat, miturile s-au schimbat… Dar Angela Similea şi-a păstrat publicul. Aflăm de la Mihai Constantinescu.

Un nume respectat şi iubit al muzicii uşoare romăneşti, Mihai Constantinescu, ne-a povestit despre Angela Similea multe lucruri, pentru că "eu o ştiu pe Angela de la inceputuri, chiar de la inceputuri. S-a lansat cu o piesă a lui George Grigoriu. O priveam, o admiram, era un personaj care cănta foarte bine. După aceea, Angela a avut o evoluţie spectaculoasă in ceea ce priveşte imaginea. E foarte bine să fii o femeie mai inaltă, o femeie frumoasă, să ai un mers frumos, o graţie, o eleganţă. Eu aşa o percep. Sigur, aceste calităţi au făcut-o plăcută şi era aşteptată de fiecare dată cu interes la spectacole. A avut şi şansa unui repertoriu fericit, care să o reprezinte. Cele mai mari şlagăre ale ei le ştie ea foarte bine, pentru că eu consider că fiecare interpret care apare pe scenă de atăt de multe ori conştientizează ceea ce publicului ii place, piesele la care reacţionează el cel mai bine. De aceea spun că este mult mai interesant să laşi publicul să-şi spună cuvăntul şi nu să ii impui tu ceva publicului, să spui: "Fiţi atenţi! Acesta este căntecul care imi place mie. In final, publicul hotărăşte".

Memoria publicului. "Astăzi ne place, nu ne place, există căntece pe piaţă care seamănă intre ele", ne spune Mihai Constantinescu. "Acestea erau lucruri selectate de Măria Sa Publicul. Căntecele care au fost pe plac la Angela Similea, că despre ea vorbim acum, din repertoriul ei, oamenii le ştiu, oamenii le iubesc, le cunosc şi le fredonează şi faptul că fac treaba asta este extraordinar. Inseamnă că incă, indiferent ce s-a intămplat, să spunem pe parcursul a 17 ani, cineva iţi rămăne in amintire frumos şi ceea ce spun dintotdeauna este stocat in memoria şi in sufletul oamenilor, nu poate fi scos de azi pe măine. Acolo rămăne ceva. Pentru acei oameni cărora le-a plăcut Angela, ea va rămăne nr. 1. De ce, cum şi in ce fel, acestea sunt intrebări la care nu se poate da un răspuns serios. Constatăm şi ne dăm seama. La fel cum şi mie mi se intămplă să mă intălnesc cu sute de oameni care imi spun: "Am crescut cu muzica dumneavoastră". Dacă oamenii spun asta eu de ce să imi mai pun intrebări?! Este o chestiune care ţine de ceea ce simt oamenii, iar ceea ce simt asta spun. Genurile s-au schimbat, sunetele s-au schimbat, miturile s-au schimbat. Esenţa rămăne aceeaşi. Poporul romăn este un popor căruia ii place melodia şi o melodie insoţită de un text bun - iată secretul. Cel care prezintă acest căntec. E simplu. Eu şi Angela Similea ne-am intălnit in destul de multe turnee, intr-o perioadă in care ea a colaborat cu trupa Savoy. I-au rămas şi ei in amintire. Dacă apăreau piese noi, la diverse festivaluri, nimeni nu-şi făcea o problemă din asta, să spună vai, am muncit o lună sau două. Totdeauna piesele apăreau şi cu asta gata. Erau difuzate, plăceau, bine, nu plăceau, la revedere! Nu insista nimeni să difuzeze ceva ce nu plăcea. Tot publicul alegea. Din partea mea, pentru Angela «Un zămbet şi o floare» şi «Orice ar fi, iţi doresc fericire»… Eu doresc fericire tuturor şi mai ales colegilor buni", a incheiat Mihai Constantinescu.


De ce nu uităm versurile?

O intrebare s-a născut firesc in mintea noastră… La fiecare melodie mai veche este imposibil să nu ştii pe de rost măcar o strofă. "Nu mi se pare ciudat, spune Mihai Constantinescu. Acelaşi lucru se intămplă şi la Corina, şi la Mirabela, şi la mine, şi la alţii. Care a fost secretul? De ce au plăcut anumite căntece? Secretul longevităţii lor in timp… E greu să inventăm acum o reţetă. Se pare că a fost o perioadă, nu numai in Romănia, peste tot in lume, in care au apărut personaje şi interpreţi cu o personalitate absolut remarcabilă, oameni care au avut ceva de spus fiecare in parte".

Â

"Angela a făcut ceva in viaţă!"

"Dacă o piesă place, nu mai există nimic de discutat şi comentat. "Ne adresăm oamenilor", spune Mihai Constantinescu. "Mi se pare că muzica de azi se adresează pe segmente. Nimeni nu are dreptul să judece de ce unui anumit segment ii place ceva. Mai puţin pot să spun despre ea ca actriţă. Eu am privit-o pe Angela Similea ca pe o interpretă, ca pe o căntăreaţă, ca pe o femeie frumoasă, care a făcut ceva in viaţă, ceea ce cred că este cel mai important: să caute. La categoria actriţă nu o cunosc indeaproape", incheie Mihai Constantinescu.

Citeşte mai multe despre:   place,   mihai,   constantinescu,   angela,   angela similea,   angela similea 3 decembrie 2007

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de