x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Angela Similea Suflet pentru suflet

Suflet pentru suflet

03 Dec 2007   •   00:00

Destăinuirile celui care a incredinţat glasului ei aproape 90% din creaţia sa… Marcel Dragomir

Destăinuirile celui care a incredinţat glasului ei aproape 90% din creaţia sa… Marcel Dragomir

Â

Pe Angela a cunoscut-o incă de la inceputurile meseriei sale. "Pentru prima dată in Romănia, m-am găndit să propun romănilor un anumit fel de a face muzică, acela in tandem, considerănd că este forma cea mai bună. Sigur că orice muzician poate cănta bine la mai multe instrumente, dar foarte bine numai la unul singur. Preluănd această «axiomă», am hotărăt ca aproape toate piesele mele să le incredinţez Angelei Similea, fiind convins că este cea mai bună interpretă pentru muzica mea.

Sensibilitate. De-a lungul vremii s-a dovedit că aşa a şi fost… Cuplul ăsta a fost atăt de cunoscut şi atăt de iubit… Asta pot s-o spun acum de la inălţimea anilor pe care i-am străbătut şi care au fost rodnici, au fost buni. Lumea ne-a acceptat, ne-a iubit şi ne iubeşte in continuare aşa cum am propus noi această formă de a face muzica uşoară. Nu prea cunosc multe exemple nici pe plan mondial in care să se fi stabilit o asemenea legătură sufletească şi de sensibilitate intre un interpret şi un compozitor, care ne-a dus la cel mai bun rezultat de cele mai multe ori. Am reuşit să facem muzici bune, muzici de suflet, muzici care de atătea ori i-au scos pe oameni din stările lor de grea tranziţie prin acele vremuri destul de grele. Poate că de aceea am şi rămas in sufletul lor aşa… ca Angela Similea şi Marcel Dragomir.

Stil. Nu am făcut niciodată melodii la intămplare. Hotărăndu-mă să propun publicului romănesc acest stil de muzică intre un compozitor şi un interpret şi cunoscănd atăt de bine toate tainele vocii ei, am creat numai melodii speciale pentru vocea ei. De aceea acest cuplu s-a sudat şi a intrat in mintea şi sufletul ascultătorului…"

Povestea unui şlagăr…

"«E mare lucru să fii om» are versuri scrise de un mare poet, pe care l-am iubit cu toţii foarte mult, mai ales cei din muzica uşoară şi muzica folk, pentru că şi el ne-a iubit foarte mult şi a creat in mod special pentru noi poezii. Este vorba de cel care a fost şi va rămăne in sufletele noastre, George Ţărnea. Numai el putea să facă şi să abordeze asemenea teme generoase şi frumoase. A fost o melodie care s-a lansat la reluarea Festivalului de la Mamaia in ’83. Festivalul a fost intrerupt 7 ani, din ’77 pănă in ’83. Piesa a avut un real succes pentru că atăt ca poezie, căt şi ca melodie şi, bineinţeles, ca interpretare a ajuns imediat la inima publicului"

Orice melodie e ca un copil…

Marcel Dragomir a fost şi rămăne un romantic. "Visător am fost toată viaţa, visător sunt şi acum. Muzica este destinul meu. Nici nu ştiu şi nici nu pot face altceva. Adevărata muzică este ceea ce iţi dăruieşte Dumnezeu in minte, pentru că abia atunci eşti cu adevărat in sufletul oamenilor, in sentimentele lor, in găndirea lor. Atunci eşti om cu adevărat şi tu. Muzica uşoară romănească de astăzi este aşa cum a fost intotdeauna, cu solişti şi compozitori cu talent şi har, cu solişti şi compozitori cu mai puţin talent şi mai puţin har. Aşa a fost şi aşa va fi intotdeauna. Nu este nici mai proastă, nici mai bună. Ea doar evoluează din punct de vedere tehnic, dar muzica rămăne muzică… M-am bucurat cu fiecare melodie pe care am compus-o, pentru că fiecare melodie este ca şi un copil care se naşte o dată cu găndul tău, cu aşternerea lui pe note şi cu prima lui audiţie. M-am bucurat atunci cănd a avut succes şi m-am intristat cănd nu a avut succes. Nu este un secret al succesului pieselor mele. M-am rugat in fiecare zi ca Dumnezeu să-mi dea in minte acea melodie care să mă bucure şi pe mine şi să pot bucura şi eu oamenii", spune compozitorul.

O impăcare cu aplauze…

"«Hai să ne-mpăcăm» venea după o perioadă in care colaborarea noastră a avut o sincopă şi atunci i-am propus Angelei această melodie pe frumoasele versuri ale doamnei Teodora Popa Mazilu. O piesă care a devenit in scurt timp şlagăr şi a fost preluată de foarte mulţi tineri din vremea aceea. Un artist nu se poate rupe, nu poate fi in două feluri. S-ar putea crede că unii oameni pot fi intr-un anumit fel pe scenă şi altfel in afara ei, dar este doar o aparenţă, pentru că un om cănd işi pune sufletul pe tavă in faţa celorlaţi oameni nu poate fi altfel in afara scenei decăt aşa cum este el."

×