x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Iradiant

0
Autor: Jurnalul National 31 Mar 2008 - 00:00

Timpul a trecut, dar “Nea Beni”, cum îl răsfaţă astăzi fanii săi, a rămas acelaşi om plin de viaţă şi cu un chef nebun de a cânta.

Fără a se afla în momentul unui bilanţ, deoarece nu s-a tras cortina peste cariera sa artistică, fără a-şi fi epuizat toate resursele talentului său, fără a-şi fi pierdut simţul umorului şi permanenta bună dispoziţie, rămâne pentru generaţii întregi un titan al muzicii populare: Benone Sinulescu! Etnomuzicologul şi realizatorul de emisiuni Elise Stan povesteşte: “Cântecele sale sunt nemuritoare... noi, românii, le vom asculta încă mulţi ani de-acum înainte cu aceeaşi bucurie ca şi atunci când au fost auzite pentru prima oară. Cine nu se înveseleşte ascultând bunăoară «La Lenuţa sub cerdac» sau «Mână caii vizitiu», cine nu se emoţionează când aude «Cât e Siriul de mare» sau nu lăcrimează la auzul romanţei «Ionică, Ionică»? Benone Sinulescu a cântat şi ne-a încântat chiar şi în vremurile de tristă amintire. Chiar şi acele aşa-numite «cântece din folclorul nou», care constituiau condiţia «sine qua non» ca un interpret să fie promovat la Radio sau Televiziune, aveau priză la public”.

 

Emblemå. “Nea Beni”, cum îl alintă mai tinerii săi colaboratori, este primul interpret de folclor care a avut “curajul” să parcurgă genul etno-dance, dovedind că se poate adapta curentelor muzicale actuale, fără a face totuşi compromisuri.

“Benone Sinulescu ştie cum să atragă publicul tânăr şi să înlăture bariera diferenţei de generaţie sau mentalitate. Trebuie menţionat faptul că, deşi sunt voci care-l blamează pentru trecerea unor melodii de-ale sale pe ritmuri moderne, sunt totuşi mult mai numeroşi aceia care consideră că a făcut un lucru bun, căci a reuşit astfel să-i determine pe tineri să asculte cântece precum: «Radu mamii», «Crâşmăriţă din Buzău» şi altele. Mesajul sublim pe care nemuritorul Benone Sinulescu îl transmite generaţiilor tinere prin muzica sa este acela de a afla «de unde venim, cine suntem şi încotro ne îndreptăm». El este pentru noi, românii, un punct de referinţă, o emblemă a spiritului românesc, un produs al armoniei, un spirit stabilizator, permisiv şi, în acelaşi timp, iradiant. Benone Sinulescu a ales ca instrument de lucru măsura şi echilibrul. Nu este nici tradiţionalist, nici modernist. E calm şi cu o anumită resemnare, pentru că ştie că muzica este făcută să împace pe om cu lumea care îl înconjoară. În tinereţe a cântat şi muzică uşoară, a făcut şi canto clasic.” 

 

Rafinament. Benone Sinulescu rămâne, aşadar, unul dintre cei mai iubiţi şi apreciaţi interpreţi ai cântecului popular românesc. “Girul acestui mare nume din muzica populară românească – continuă Elise Stan – este garantul lucrului bine făcut, al calităţii, al perfecţiunii. Pentru longevitatea sa artistică şi pentru muzica de un real rafinament pe care o interpretează a fost premiat şi decorat de mai multe ori în decursul anilor. Şi pe drept cuvânt se poate spune că Benone Sinulescu şi-a făcut pe deplin datoria faţă de sine însuşi, faţă de semenii săi contemporani şi faţă de urmaşi. Acum, noi avem datoria să-i dăm toată recunoştinţa noastră. Şi, dacă ajungem la hotarul cuvintelor elogioase, atunci să tăcem şi să ascultăm muzica lui Benone Sinulescu, spre a ne regăsi astfel în plinătatea sinelui nostru. La Mulţi Ani, maestre!”

 

Intenţie meritorie

Actriţa Stela Popescu, mereu veselă, gata-gata să îţi readucă zâmbetul pe buze, ne face să ne întrebăm dacă este din acelaşi aluat cu nea Beni. “Pe Benone îl cunosc de când abia terminase liceul. Era şi atunci un om vesel, plin de viaţă şi îşi dorea cu ardoare să cânte. Evoluţia lui a fost foarte clară, foarte cinstită, a fost un tip care a evoluat absolut numai prin talentul şi munca lui deosebită. Este foarte punctual, foarte serios, foarte muncitor. Şi mai are încă o calitate: este foarte comunicativ. Se împrieteneşte mai uşor, este sincer, transparent, dintr-o bucată, nu are ascunzişuri, fiţe.” Actriţa a fost încântată de “modernizarea” lui Benone: “Multă lume a comentat chestia asta, că, vai, cum de cântă într-o orchestraţie modernă. Mie mi se pare că a fost un gest extraordinar al lui Benone, pentru că atunci cine ar fi ascultat în discotecă «Radu mamii, Radule» dacă nu l-ar fi introdus Benone?! Or, mie mi se pare că această intenţie a lui a fost meritorie. Ca să intre în noua generaţie melodii vechi populare româneşti, autentice. Asta e marea lui calitate şi ca dovadă că în continuare rezistă”. (Mihai Ştirbu)

Citeşte mai multe despre:   benone,   sinulescu,   benone sinulescu,   benone sinulescu 31 martie 2008

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de