x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Am câştigat, am pierdut...

0
Autor: Jurnalul National 28 Ian 2008 - 00:00

“Magistralele socialismului” erau metroul, Canalul Dunăre – Marea Neagră, Trasfăgărăşanul, Autostrada Bucureşti – Piteşti...

“Magistralele socialismului” erau metroul, Canalul Dunăre – Marea Neagră, Trasfăgărăşanul, Autostrada Bucureşti – Piteşti...

 

Pe-atunci, cele două milioane de locuitori ai Capitalei călătoreau către “locurile de muncă” din fabrici şi uzine, birouri şi magazine cu mijloacele de transport în comun. Cei mai înstăriţi dintre ei – pe vremea când salariul cel mai mare din ţară era de maxim cinci ori salariul minim –, aşteptau câte doi ani ­”repartiţia” Daciei, Oltcitului sau Lăstunului contractat.

Din două în două săptămâni, după cum “le venea rândul la numărul maşinii”, făceau cu familia câte o călătorie.

Nu lungă, atât cât să ajungă dus-întors cei 20 litri de carburant la care “aveau dreptul” pe lună. Nimeni nu avea prilej de enervare în ambuteiaje şi cozi la semafor. Oraşele erau curate şi liniştite, iar satele avea uliţele “împodobite” cu straturi de roşii şi varză, ca nici o “palmă de teren arabil” să nu se irosească, după ­”indicaţiile preţioase ale tovarăşului Ceauşescu”. Oamenii nu se plictiseau ­niciodată pe vremea când munca era sărbătoare, iar petrecerea timpului liber în colectiv, o datorie. ­Pensionarii erau “baza” ­familiei plantată la cozi.


“Codul eticii” te învaţă  să trăieşti, după morala ­comunistă, până la capăt cu aceeaşi nevastă, iar despre dragoste (nu “sex”!) nu se ­vorbea la televizor şi în ziare. În România lui Ceauşescu şi copiii se făceau după plan, ca şi economia. Din cauza ambiţiilor “cuplului” de a stăpâni o ţară mai mare, au murit peste 10.000 de femei, victime ale avorturilor ­provocate. Vremurile s-au schimbat, dar spitalele, ­maternităţile şi şcolile au rămas cu aceeaşi dotare. S-au împuţinat bibliotecile, cinematografele şi librăriile, dar “doctori” competenţi şi politicieni iresponsabili ­precum Ceauşeştii avem clonaţi în “n” variante.

 

S-au dus muncile agricole “patriotice” ale soldaţilor, elevilor şi studenţilor, dar au dispărut şi livezile mari de pomi fructiferi, tarlalele de porumb şi sistemele de irigaţii. S-a terminat cu elogiile ­”avangardei revoluţionare”, dar şi minele s-au închis, ­”marile citadele industriale” au falimentat, iar clasa ­muncitoare a plecat spre zările însorite ale Italiei, Spaniei, Israelului. 

 

Imagini din “Epoca de Aur”  s-au păstrat în cotidianul nostru ca într-un joc de lumini şi umbre. Casa Poporului  şi cartierele ­muncitoreşti, nenumăratele vizite de lucru în fiecare “colţ” al ţării, lupta pentru depăşirea planului cincinal, ambiţiile mari ale politicii externe declarate la televizor seară de seară...  Ne domină trecutul sau ne copleşeşte povara neimaginată a “tranziţiei”.

Citeşte mai multe despre:   cel mai iubit,cel mai urât 28 ianuarie 2008

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de