Daruri pentru El şi Ea

Printre legen­de­le referitoare la ave­rea lui Cea­u­­şescu de după 1989 figu­rează şi multitu­di­nea de cadouri pe care le-a primit în calitate de şef de stat, pe care şi le-ar fi însuşit. Atât mărturiile demnitarilor comunişti care l-au cunoscut în­deaprope pe Ceuşescu, cât şi, mai nou, documentele de ar­hivă din Fondul Cancelariei CC al PCR infirmă aceste zvonuri.

De la “oamenii muncii” şi până la regi sau şefi de stat, Ceauşescu a primit mii de daruri.

Printre legen­de­le referitoare la ave­rea lui Cea­u­­şescu de după 1989 figu­rează şi multitu­di­nea de cadouri pe care le-a primit în calitate de şef de stat, pe care şi le-ar fi însuşit. Atât mărturiile demnitarilor comunişti care l-au cunoscut în­deaprope pe Ceuşescu, cât şi, mai nou, documentele de ar­hivă din Fondul Cancelariei CC al PCR infirmă aceste zvonuri.

CADOURILE... LA MUZEE. Nicolae Ceauşescu a rămas în memoria colectivă a românilor şi ca un “călător în ţări străine”. Circula chiar şi un banc pe această temă – “Când îi zicea Leana lui Ceauşescu «Maiestate»? Când îl întreba: «Mai e state de vizitat»?”. Aceste călătorii s-au “soldat” cu numeroase cadouri pe care le primea de la şefii guvernelor unde era invitat. O altă “sursă” a “darurilor lui Ceauşescu” au fost obiectele pe care “oamenii muncii” le ofereau “cuplului prezidenţial” cu diverse ocazii aniversare: ziua de naştere, sărbătorirea “eliberării” de la 23 august 1944 etc.

Ceauşescu nu s-a gândit  niciodată să-şi însuşească aceste bunuri. Cei care l-au cunoscut îndeaproape afirmă că era foarte atent cu “imaginea” sa, nedorind să i se reproşeze cândva că a abuzat de funcţii pentru a se îmbogăţi. Acest stil auster de viaţă a dorit să-l imprime şi celorlalţi demnitari. Astfel că, după Congresul al X-lea al PCR (1969), în prima şedinţă a CPEx, a propus şi s-a votat, ca toate ca­dourile primite de la străini sau de la “oamenii muncii” să fie predate Muzeului de Istorie sau Muzeului de Artă. Totul se făcea cu proces-verbal de predare-primire.

DARURI DE PROTOCOL. Ion Stănescu, fost ministru al Turismului (1985-1989) ne-a relatat “po­ves­tea” unui astfel de cadou, pri­mit de Ceuşescu la sfâr­şi­tul anilor ’80: “Când eram mi­nis­tru al Turismului, a venit în Ro­mâ­nia preşedintele con­sor­­ţiului german Neckermann, pe care l-am primit în vizită oficială. Am semnat nişte contracte – primeam 10-20.000 turişti vest-germani, în special pe litoral şi la tratament în sta­ţiunile balneare. Cu ocazia aceasta, el a cerut audienţă la Nicolae Ceauşescu – am fost sceptic, am crezut că n-o să-l primească. În cele din urmă l-a primit – împli­neam şi 15 ani de relaţii turis­tice între ONT Carpaţi şi RFG, iar preşedintele consorţiului german i-a făcut cadou un tablou (destul de mare, avea un metru lungime şi 40 cm înălţime). Un peisaj frumos, lucrat în vopsele deosebite. Bineînţeles că Ceauşescu l-a predat, iar peste ceva timp, la o vizită pe care am făcut-o la Muzeul de Artă de pe Calea Victoriei, l-am găsit expus acolo”.

După Congresul al X-lea din 1979, Comitetul Politic Executiv a decis ca Palatul Poştei de pe Calea Victoriei din Bucureşti să fie tranformat în Muzeul Naţional de Istorie. Aici trebuiau expuse toate cadourile deosebite primite de demnitarii români, atât cei de la ­”centru”, cât şi cei din provincie.

Documente din arhive

Alăturat, vă prezentăm în premieră un document din Arhiva Cancelariei CC, care confirmă faptul că obiectele primite de Nicolae Ceauşescu erau predate muzeelor. Procesul-verbal este însoţit de un inventar de opt pagini, în care sunt descrise obiec­tele, precum şi proveni­enţa. Anexele inventarului ne arată că aceste da­ruri nu aveau va­lori exorbitante.

Cadourile din ţară re­pre­zentau produsele “de marcă” ale întreprinderilor de industrie uşoară sau de artizanat: “lampă de birou din sticlă tip Galle cu mo­tive florale bleumarin şi galbene (Comitetul jude­ţean Buzău al PCR)”, “tablou în ulei re­pre­zen­tând trandafiri roşii, realizat de Ion Brudaşcu (Universitatea din Cluj-Na­po­ca)” etc. Din străinătate primea obiecte de îm­bră­că­minte tradiţio­nală, bijuterii din metale preţioase sau din fildeş. Oare se mai regăsesc astăzi aceste ca­douri de protocol în de­po­zitele muzeelor unde au fost predate?