Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Titluri ştiinţifice – cadou din partea “prestigioaselor instituţii academice”.
Titluri ştiinţifice – cadou din partea “prestigioaselor instituţii academice”.
Cum biroul lui de lucru era ţara-ntreagă, din coloanele ziarelor vremii reiese că toată suflarea era “invitată” la ziua de naştere a “tovarăşului”. Şi cum regula spune că la orice aniversare trebuie să te prezinţi cu un cadou, “poporul”, generic, a fost dator s-o facă. Dilema era: ce cadou e mai original şi mai în măsură să arate “preţuirea” faţă de cel sărbătorit?
CADOURI “PERSONALIZATE”. Până şi membrii familiei întâmpinau dificultăţi în alegerea unui cadou. “Ce să-i dăruieşti unui unchi care este şi preşedinte?”, se întreba nepoata Mihaela Moraru (fiica lui Marin Ceauşescu, n.n.) în preajma aniversării. Ce l-ar putea surprinde sau măcar încânta?” Sondând terenul printre celelalte rude, după cum mărturisea în volumul său de memorii, a aflat cam ce daruri făceau alţii: căsuţa din Scorniceşti din beţe de chibrit, o pătură din lână în stil oltenesc cu chipurile lor lucrate în aţică roşie drept în mijloc, o curea cu capetele domnitorilor încrustate în pielea fină a curelei şi cu chipul preşedintelui sculptat în bronz, pe paftaua realizată la fabrica “Flamura roşie” şi alte “lucrări artistice” precum aceasta.
Cu ocazia aniversării sale, Ceauşescu primea şi cadouri de calibru intelectual “greu” din partea lăudătorilor din preajma lui. În 1973, la împlinirea vârstei de 55 de ani, Universitatea Bucureşti i-a “dăruit” titlul de Doctor Honoris Cauza. Consiliul Rectorilor din Centrul Universitar Bucureşti l-a “rugat” printr-o scrisoare să accepte titlul şi, totodată, ca el să fie decernat în chiar dimineaţa de 26 ianuarie. Ceauşescu a dat curs rugăminţii şi s-a prezentat în Aula Magna, unde Paul Niculescu Mizil, la acea dată preşedintele Comisiei Superioare de Diplome, i-a înmânat înalta distincţie. Deşi după moarte, aceste titluri i-au fost reproşate cu vârf şi îndesat, astăzi este clar că nu Ceauşescu le ceruse, ofertanţii implorând “cinstea” de a i le da!
“ÎŢI CÂNTĂM GLORIA!...”. Peste cinci ani, tot la ceas aniversar, a primit nu unul, ci două titluri de doctor: în ştiinţe politice, din partea Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice “Ştefan Gheorghiu”, şi doctor în ştiinţe economice, din partea Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Cu acelaşi prilej, cuplul prezidenţial “a primit” din partea istoricilor de la Muzeul de Istorie al RPR o expoziţie ce ocupa zece săli, conţinând opere de artă plastică şi cadourile primite de-a lungul vremii. Pentru “60 de ani de viaţă şi 45 de activitate revoluţionară” cineaştii şi oamenii de specialitate din televiziune i-au făcut cadou filmul documentar “O viaţă închinată fericirii poporului”, regia Virgil Calotescu.
În ianuarie apăreau noi volume din scrierile semnate Nicolae Ceauşescu. Tablourile, busturile, poeziile, articolele de presă, creaţiile muzicale, programele radio-tv gândite tot ca daruri pentru “cel mai iubit” sunt atât de multe şi sub semnături diverse – nu doar ale celor taxaţi ulterior drept poeţi sau pictori “de curte”, încât mai bine nu nominalizezi. Nu cumva să “nedreptăţeşti” pe cineva.
“Conferirea acestui titlu are o profundă semnificaţie, reprezentând, înainte de toate, omagiul fierbinte adus conducătorului de partid şi de stat, care timp de patru decenii şi-a consacrat viaţa slujirii devotate a idealurilor partidului, interselor fundamentale ale poporului român”
“Conferirea acestui titlu subliniază meritele excepţionale ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu atât în definirea de către partid a liniei sale politice externe, cât şi în promovarea pe plan internaţional a voinţei de pace şi colaborare a poporului român”
Paul Niculescu-Mizil, 1973
