x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Exerciţiu de imaginaţie

0
Autor: Paula Mihailov Chiciuc 28 Ian 2008 - 00:00

La Congresul al XIV-lea, Ceauşescu a aprobat “planul de perspectivă” al României până în... 2010! Dacă ar fi trăit, azi am fi avut alte sărbători.

La Congresul al XIV-lea, Ceauşescu a aprobat “planul de perspectivă” al României până în... 2010! Dacă ar fi trăit, azi am fi avut alte sărbători.

 


Printre documentele produse de aparatul birocratic al PCR, s-a păstrat în arhivă un material, din 9 noiembrie 1987, semnat de adjunctul Secţiei de Propagandă – Constantin Mitea –, cu propunerile de aniversare a diverse fapte şi eroi ai istoriei, culturii şi “educaţiei socialiste” din România. Suntem în măsură, pe baza documentelor de arhivă, să cunoaştem “bucătăria” în care se pregăteau sărbătorile calendarului comunist al României. Documentul intitulat “Calendarul popular pe anul 1988” ne ajută să ne imaginăm ce prilejuri de aniversare, “mândrie” şi “bucurie” colectivă am fi avut în acest an, după mintea lui Ceauşescu sau a unuia ce i-ar fi continuat “progresul” de “patriotism comunist”.

 

1 ERA CEAUŞESCU, 2 – BUREBISTA. Planul de serbări începea, obligatoriu, cu zilele de naştere a Lui şi a Ei. Urmau “strămoşii” Ceauşeştilor: Burebista, ca întemeietor al primului stat centralizat şi independent al geto-dacilor, Decebal, “regele-erou” al Daciei, şi toţi întemeietorii formaţiunilor feudale – Gelu, Glad, Menumorut. Cui îi păsa, că din punct de vedere istoric, nu pot fi datate cu precizie “faptele de viaţă şi luptă” ale acestora? Cine putea să spună cu voce tare că între poporul român şi apartenenţa “etnică” a sărbătoriţilor sunt multe “noduri”?

Urmau apoi toţi domnitorii în ordine cronologică – de la Basarab I şi Bogdan I la Mircea cel Bătrân, rebotezat “cel Mare”, şi Mihai Viteazu, de la Vlad Ţepeş la Horea, Cloşca şi Crişan. Nu conta dacă de la naşterea sau moartea acestora se împlinea o vârstă “rotundă”, nu conta nici epo­ca în care s-au produs evenimentele. Tot ce in­teresa era ca sărbătorile să fie cât mai multe şi să aibă o motivaţie ideologică legată de “lupta pentru independenţă şi neatârnare a poporului ro­mân, pentru fericirea şi bunăstarea lui”, pe ca­re o ducea, cu mai multe victorii decât ei, Ceauşescu.

Laolată cu domnitorii erau adunaţi oameni de ştiinţă şi cultură. Se subînţelege că şi aceştia erau precursori ce “puseseră umărul” la chintesenţa “geniului din Carpaţi” – Nicolae Ceauşescu întruchipând “magistrul”. Astfel, erau sărbătoriţi Gheorghe Marinescu, fondatorul şcolii româneşti de neurologie, Gheorghe Asachi, “om de cultură şi propagator al învăţământului”, Marx, Engels şi Lenin, aniversările ultimilor trei făcând parte dintre sărbătorile “obligatorii” asemeni zilelor petroliştilor, pionierilor, ceferiştilor sau pompierilor.  

 

“REVOLUŢIA” LUI HOREA ŞI ABOLIREA MONARHIEI. “La gră­madă”, calendarul aduna aniversările “rotunde” ale deceniilor sau secolelor scurse de la un anumit eveniment. După alcătuirea aceluia, în 2008 am fi sărbătorit: 149 de ani de la Unirea Principatelor Române, 75 de ani de la “luptele re­vo­luţionare” ale petroliştilor, ceferiştilor, texti­liştilor şi metalurgiştilor”, răscoala din 1907, “procesul de la Braşov al militanţilor comunişti şi antifascişti în care tovarăşul Nicolae Ceau­şescu a devenit din acuzat acuzator” (6 iunie 1936), “revoluţia lui Horea, Cloşca şi Crişan (1784), abolirea monarhiei şi proclamarea repu­bli­cii ca nouă formă de stat a României (30 decembrie 1947).

Cum ar fi? Dacă în România anului 2008 ar fi rămas regimul comunist, am fi sărbătorit printre altele 120 de ani de la prima grevă a lucrătorilor tipografi (13 decembrie 1888), 65 de ani de la constitutirea Frontului Patriot Antihitlerist, 160 de ani de la revoluţia paşoptistă. Frecvenţa sărbătorilor oficiale ar fi fost de una, două pe lună. O viaţă “veselă şi fericită” s-ar zice!

 

Ziua şi adunarea

Cum se marcau festiv aceste “sărbători”? Dacă se împlinea o cifră rotundă a unui eveniment istoric, se organizau manifestări în lanţ. La aniversarea unui scriitor se organizau “simpozioane” în instituţiile şi organizaţiile obşteşti, uneori se citeau materiale de la “centru”.

Ce-ar fi să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să ne închipuim viaţa fără mulţimea de canale TV şi fără o telecomandă de butonat? Ce s-ar întâmpla dacă ni s-ar întrerupe programul de muncă pentru a fi scoşi pe stradă sau pe stadion pentru a-l serba pe... Nicolae ­Bălces­cu? Cum ne-am simţi ca manifestanţi purtând pancarte in­scrip­ţionate cu vorbe ce l-ar glorifica pe Burebista?

Citeşte mai multe despre:   cel mai iubit,cel mai urât 28 ianuarie 2008

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de