x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Evora

0
Autor: Rodica Mandache 26 Oct 2009 - 00:00
Evora Christian Silva/Jurnalul Naţional


Oriunde se duce colecţionează bijuterii şi cumpără dulciuri. E o mare admiratoare a portughezei Amalia Rodriguez şi o socoate genială.

Prin anii '90 am aflat pentru prima oară despre existenţa cântăreţei Cesaria Evora. Era sărbătorirea lui Jacques Yves Cousteau, cel care investiga lumea apelor, adică "lumea tăcerii". Mari vedete veniseră la aniversarea lui, prieteni întâlniţi prin peregrinările lui prin lume. J.Y. Cousteau îi prezenta frumos şi-i invita în scenă. Şi la un moment dat a spus: "De la Capul Verde am invitat o doamnă minunată, Cesaria Evora".

Şi a apărut ea. Frumoasă nu era, microfonul nu mergea, s-a reparat urgent, dar între timp am putut s-o studiez pe ciudata cântăreaţă. Impunea şi crea un câmp magnetic printr-o linişte şi-o distincţie nativă. Şi-apoi a-nceput să cânte "Petit, Petit Pays! Je t'aime beaucoup".

Pe cer tu eşti o stea care
Care nu se stinge
În mare eşti un fir de nisip
Care nu se udă,
Doar stânci şi mare,
Pământ sărac plin de iubire,
Ţară mică pe care o iubesc mult.

O melodie care mi-a rămas multă vreme-n memorie, mă vizita obsesiv o voce stranie pe care n-o puteai uita şi vioara care plângea, instrumentele care mângâiau. Pentru mine, Cesaria Evora a rămas o pasiune. Am căutat imprimări, filme, informaţii. Am aflat că a debutat la 16 ani, că e uimită că lumea iubeşte cântecele ei şi că fumează tot timpul cu o feminitate pasionată, ca altă-dată Bette Davis - senzual, cântă având candoare, umor şi... picioarele goale. Am aflat că îi plac bijuteriile de aur şi "boarfele" originale (bluze şi fuste).

O DULCE DURERE...
Oriunde se duce colecţionează bijuterii şi cumpără dulciuri. E o mare admiratoare a portughezei Amalia Rodriguez şi o socoate genială. Am ascultat multe melodii cântate de ea. Şi astăzi murmur "Saudade, saudade" şi am sufletul sfâşiat. Mai târziu au descoperit-o şi alţii, i-au dat şi alţii de gust. Acum e-a noastră a tuturor. Spun asta pentru că oricine o ascultă îşi aduce nostalgic aminte despre o altă lume când eram fiecare un fir de nisip în soare.

UN DAR DESPRE EA
Pe urmă cineva mi-a făcut un dar. Un film cu ea. Si când mă tăvălesc de jale mă uit la el. Filmul se numeşte "MORNA BLUES", un film de Anais Prosaic şi Eric Mulet. Filmul începe cu Cesaria Evora, care îşi face unghiile şi povesteşte despre ea: "Eram mică, cântam şi ai mei zâmbeau şi mă-ncurajau. Locuiam în Cabo Verde. Apoi am crescut şi oamenii au descoperit vocea mea. Şi datorită cântecului meu am intrat în lumea bună din Mindelo: ofiţeri, comercianţi. Cântam şi pe pământ, şi pe mare - adică pe vapoare - erau multe pe atunci. Nopţile erau aşa de frumoase".

Luna plină răsare sus pe cer
Ea răscoleşte
Visele mele şi - nu trezeşte
Nostalgia mea
Luminează
Marea albastră
Şi eu îi spun adio
Dragostei mele,
Pentru că-nţeleg că totul e terminat
Şi luna e bună
Şi-mi consolează tristeţea.

DESPRE IUBIRE
Şi povesteşte mai departe: "Nu m-am măritat pentru că-mi place să fiu liberă. Iubesc libertatea. Si pe urmă, mereu am fost şi sunt îndrăgostită. Îl iubeam pe unul şi ochii îmi fugeau după altul. Iubirea e tare frumoasă. E ca muzica. Nu-mi place să fiu prizonieră. Eu ştiu să fiu fericită". Şi brusc începe să cânte cu o dulce viclenie.

Eu dansez cu cine vreau,
Eu nu dansez cu cine nu vreau.
Desuurile mele nu contează
Decât pentru mine.

-"L-am iubit mult pe Piduquinha".
-Pentru că era celebru?
-"Nu! Pentru că-mi plăcea şi mă făcea să fiu amorezată de el. Pe urmă m-am îndrăgostit de un fotbalist portughez din divizia a III-a. Când a trecut în divizia a II-a, nu mi-a mai scris. Aşa că m-am resemnat." Toate încercările acestea nu au împiedicat-o să-şi crească bine şi frumos cei doi copii.

 

UNICA
Un coleg vorbeşte-n film despre muzică, Cesaria şi despre compozitorul lor, Francesco Xavier da Cruz, numit B. Leza, "care nu mai este în viaţă, dar a lăsat viaţă. Şi nu ştie. Stilul B.Leza nu l-a înţeles şi nu l-a tradus pentru celelalte popoare decât Cesaria. Ea face lumea să ne-nţeleagă pe noi". Cesaria Evora cântă în concert. Din când în când se opreşte, se aşază la o măsuţă, fumează, bea ceva dintr-un pahar, râde, se uită la muzicanţi cu îngăduinţă şi-ncepe altă melodie tulburătoare.

Caută-ţi drumul, copilul meu,
Caută-ţi drumul
Nu toate vorbele le-nveţi la şcoală,
Nu toate cântecele se dansează.

CÂND CIZE NU A MAI CÂNTAT
Şi iar povesteşte că 10 ani n-a cântat. Pentru că i se părea că muzica ei nu mai interesează. "M-am oprit, căci eram obosită de atâta viaţă. Era anul 1975. M-am oprit pentru că lucrurile se degradează fără voia noastră. Povara anilor e grea. Credeam că nu mai am nici un viitor în muzică. Mama s-a speriat. M-a dus la biserică, apoi la descântat. Eu mergeam unde voia, ca să-i fac ei plăcere. Nu mai câştigam bani. Mie nu-mi păsa.

Apoi am cântat din nou. Lumea întreagă mă apreciează graţie francezilor. Au zis că sunt cea mai bună. Bravo lor! Nu sunt."

FABULOASĂ
Ştie sau nu ştie Cesaria Evora că muzica ei te face să visezi, să călătoreşti? Povesteşte un muzician: "E fabuloasă. Muzica ei îmi aduce aminte de ceva. Nici nu am nevoie să înţeleg cuvintele. Pur şi simplu ea transmite un lucru fantastic şi eu simt ce transmite".

Soarele răsare cuminte dimineaţa
Şi-ţi luminează chipul,
Iar în ochii tăi eu văd marea.

La întrebarea unei reporteriţe:
- S-a schimbat Cesaria Evora în timp?
Sora ei răspunde:
- Mult. Tot.
Cesaria râde şi-i spune:
- Ai grijă ce spui, că se filmează.
- Adevărul îl spun.
- Păi, tocmai asta-ţi spun eu să nu-l spui.

Reporteriţa e tenace:
- Ce s-a schimbat la Cesaria?
- A băut mult ! Nu mai bea. S-a oprit. N-asculta pe nimeni. Acum a-nceput să mai asculte. Purta numai rochii verzi, acum poartă culoarea fucsia. Avea un anturaj pe care l-a schimbat şi bine a făcut. Mulţumesc lui Dumnezeu!

Cesaria priveşte ca un copil viclean.

Iubitul meu, dacă tu-mi vei scrie,
Eu îţi voi scrie.
Dacă mă vei uita,
Eu te voi uita.
Până când te vei reîntoarce.

Cesaria povesteşte: "Când aveam 16 ani, aici totul era verde şi fluturi mulţi. Acum sunt doar gunoaie. Erau vapoare multe. Când ploua mergeam cu găleţelele-n cap şi alergam până se umpleau cu apă de ploaie. Apa era delicioasă. Mă uit în jur şi mă-ntreb dacă Dumnezeu ne va da o soluţie", spune Evora.

Filmul se termină cu ea la 16 ani, cu părul lung, într-o rochie verde plisată şi cu numele cântecelor ei...

- SODADE
- ANGOLA
- PETIT PAYS
- ORIUNDINA
- XANDINHA
- TUDO DIA E DIA
- MISS PERFUMADO

Plângeam destinele mele distruse. Nu mai am voce.

Citeşte mai multe despre:   cesaria evora,   editie de colectie

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de