x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un capoverdean în România

0
Autor: Carmen Anghel-Dobre 26 Oct 2009 - 00:00
Un capoverdean în România Thomas Patrice/Hemis.Fr/AFP
Vezi galeria foto


Federico Da Luz Tavarez, nepotul Cesariei Evora, s-a hotărât să vină în România în anii '70.

Insulele Capului Verde sunt un mic paradis. Federico Da Luz Tavarez ne vorbeşte despre ţara sa. "Când au venit portughezii, acolo nu era nimeni, nu exista nici un om. Şi nu îmi este ruşine să spun de unde provin, ce origini am. Demult... portughezii aduceau sclavii din Africa Centrală şi din Africa de Sud. La Capul Verde era un punct de escală. Selectau cei mai buni bărbaţi - buni de muncă, cei mai puternici, îi luau şi îi duceau mai departe, în America. Femeile şi copiii îi ţineau acolo."

În vremurile acelea, europenii - olandezii, francezii, englezii - care erau în colaborare cu portughezii pentru că aceştia erau foarte buni navigatori, se foloseau de vapoarele lor. "Europenii s-au corcit cu africancele şi s-a făcut poporul acesta, care are 14 subrase. Eu am chiar în familie fel de fel de oameni. Portughezii au avut întotdeauna grijă de capoverdeni. Era poporul lor de suflet. În comparaţie cu cei din Angola, din Mozambic şi Brazilia, capoverdenii au avut un tratament special. Dacă aveau, să zicem, 20 de burse, opreau zece pentru portughezi şi pentru Capul Verde dădeau cinci. De aceea, când au devenit independenţi, cei din Capul Verde au avut oameni foarte pregătiţi, formaţi de portughezi."

S-au simţit capoverdenii oprimaţi? "Eu nu am simţit niciodată că am fost oprimat. În alte zone au avut probleme, dar noi nu. Ne-au educat altfel, faţă de englezi sau francezi. Se vede chiar şi în comportament."
Într-o zi, Federico Da Luz Tavarez s-a hotărât să vină în România.

"Am fost un elev foarte bun şi am câştigat o bursă ONU în 1976. Am avut de ales între România, Germania şi America. Am ales România. Pentru că eram practicant de karate. Pe vremea aceea românii erau foarte buni la judo, de-abia se lansase şi Nadia Comăneci, erau buni şi la handbal. Şi am spus: «Măi, ăştia au sport acolo de rup pământul! Să vezi ce karatist o să mă fac!» Tata era căpitan de vas în Germania şi nu voiam să fiu sub bagheta lui toată ziua. El voia să mă fac marinar, mama voia să mă făc preot."

Dar Federico a ales să vină în România, pentru că marea sa dragoste era sportul. A ajuns aici la 20 octombrie 1976. "La 22 octombrie l-am cunoscut pe Florentin Marinescu şi m-a îndrumat să deschid o şcoală a mea. Eu aveam centura neagră. Nu mai aveam de la cine să învăţ.

Aşa am plecat la Bacău, unde am pregătit şcoala de karate. După şase luni am venit la Bucureşti, acolo am jucat şi fotbal şi baschet. Atunci, studenţii străini aveau voie doar în divizia a doua. Am venit la Progresul. Nu puteam să combin şi facultatea, şi karate, şi fotbal. M-am lăsat de fotbal şi jucam baschet la echipa Politehnicii. Patru ani şi karate în fiecare seară! La un moment dat poliţia nu ne-a mai lăsat să predăm karate în săli. Am început să predau în aer liber pe Sportul Studenţesc."

Deşi vorbeşte de karate, l-am găsit la Federaţia de Fotbal-Tenis din cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului. "Eu sunt director tehnic al acestei federaţii. În studenţie organizam şi Cupa Balaci de fotbal-tenis. Chiar adunam mai mulţi spectatori decât la un meci de fotbal. Bine, în afara celor de la Sportul-Dinamo, Steaua, Craiova.

După revoluţie noi am făcut Federaţia Română de Fotbal-Tenis, ne-am înscris la federaţia mondială şi eram şi jucător şi antrenor. Acum sunt director tehnic la Federaţia Internaţională de Fotbal-Tenis. Iar la karate sunt al patrulea membru al Federaţiei Europene de Wadokarate."
Citeşte mai multe despre:   cesaria evora,   editie de colectie

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de