x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Fără număr, sus pe cer…

0
Autor: Anca Alexe 02 Iun 2008 - 00:00

Atenţieee! Atenţie, vă rog! Start! Cleopatra Stratan începe filmările noului său videoclip… Noapte bună!

Atenţieee! Atenţie, vă rog! Start! Cleopatra Stratan începe filmările noului său videoclip… Noapte bună!

 
Cu paşi mici şi repezi, Cleo se îndreaptă spre curtea interi­oară a studioului de filmări. Rochiţa albă, uşor transpa­ren­tă, o flutură de colo-colo, în semn de emoţie. Tăticul o ia grijuliu în braţe şi o aşază pe mica prinţesă cu faţa spre camerele de luat vederi. “Aşa stai, tati, şi cu mînuţele pe lîngă corp. Să-mi spui cînd eşti gata!”… “Sînt gata!”, se aude şi glăsciorul de aur al Cleopatrei. Muzica începe şi pe fundalul limpede al cîntecului răsună ca un clinchet: “Cum se lasă noaptea-n casă/ somnul vine la copii,/ să ne spună noapte bună/ şi poveşti la jucării./ În căsuţa lor micuţă/ stau piticii neclintiţi/ unde zîna îi dă mîna prinţului şi toţi sînt fericiţi...”


“DA, TATI”.
La sfaturile tatălui său, Cleo ridică mînuţele. Apoi, cu foarte mare grijă, le ataşează perfect de turul rochiţei. Din spatele camerelor, Pavel Stratan gesticu­lează, iar ea îi copiează cu preci­zie mişcările. Un zîmbet senin îi apare pe faţă. În acelaşi timp dă ferm din cap şi şop­teşte: “Am înţeles, tati!”.

“Iar din ceruri îi cunună/ luna plină de mister/ unde stele se adună fără număr sus pe cer…”, îşi reia Cleo repertoriul. Pavel o opreşte... “Tati, la «fără număr sus pe cer» ridici un degeţel, da?”… Răspunde afir­mativ şi pune în aplicare dorinţa părinte­lui, care o felicită: “E foarte bine, dar să ai gri­jă să nu te acoperi cu mînuţa. Cînd ridici degetul la «sus pe cer» îl duci cît mai în lateral”. Fă­ră nici un fel de obiecţie, Cleo fredonează versul şi, cu maximă seriozitate, repetă întocmai gestul indicat de tăticul ei. “Stop! Bine, gata, mai stăm un minut şi ne pregătim de partea a doua a melodiei!”, decide Pavel Stratan.


SERIOZITATE.
Cleopatra ţîşneşte ca din puşcă din faţa camerelor şi sare la gîtul lui Pavel. Fascinaţi de talentul micuţei, membrii echipei de filmare se uită lung după ea şi mută aparatura pentru a-şi potrivi cadrul după lumină. Îşi doresc ca totul să fie fără cusur, în timp ce Cleo rîde cu gura pînă la urechi şi se alintă în faţa celor doi părinţi. “Hai Cleopatra, hai să ne pregătim de partea a doua. Nu stăm mult! Nici nu e nevoie, că tu ştii deja ce să faci, aşa-i?!”, zîmbeşte Pavel Stratan. De la atitudinea jucăuşă, Cleo trece fulgerător la un nivel avansat de maturitate, de profunzime… purtarea pînă ­atunci copilărească s-a spulberat din senin… îşi îndreaptă spatele, apoi priveşte fix în ochii tatălui, în aşteptarea unor noi intenţii.


CU DRAG.
Timp de 30 de minute, Cleopatra a respectat cu sfinţenie în­dru­mă­rile tatălui şi recomandările echipei de filmare… “Mai înregistrăm o dată ultima parte a melodiei şi gata!”… se aude Pavel Stra­tan… “Ultima, ultima, tati? Da?”, întreabă Cleo neliniştită… iar asigurarea o primeşte clar şi răspicat: “Ultima, ultima! Îţi promite tata!”. Cu gîndul că scurtele momente de încordare vor lua sfîrşit, Cleopatra depune toate eforturile şi se concentrează pentru a obţine cele mai bune rezultate. Privirea îi este la fel de dreaptă chiar şi după final. Ridică o sprînceană şi încearcă să cuprindă în ochi tot ceea ce o înconjoară. Parcă aşteaptă din partea majorităţii o reacţie, una mică… Chiar dacă, din nou, sare la gîtul tatălui şi îl asaltează cu săruturi, nu uită să întrebe: “A fost bine?”… “Foarte bine, excelent!”, rîde Pavel Stratan, în timp ce mămica bate cu entuziasm din palme.

În braţele lui Pavel Stratan rămîne o bună bucată de vreme. Îl strînge de nas, îl alintă, îl pupă pe frunte, apoi îşi însuşeşte ochelarii lui de soare. După ce-i potriveşte tacticos pe vîrful nasului, Cleo îşi pune mîna în şold şi ne priveşte. I-am zîmbit cu drag! Drept răsplată, am primit un salut urmat de un pupic pe care Cleo l-a suflat din palmă spre mine.


DELICATEŢE.
Cu toate că filmările au luat sfîrşit nu m-am îndurat să părăsesc incinta clădirii. Aşadar, am păşit curioasă pe aceleaşi scări cu Cleopatra. “Puiul de om”, aşa cum deseori o numeşte Pavel Stratan, a sărit pe canapea, gata de a întîmpina ritualul de înlocuire a hăi­nu­ţelor. Se sprijină cu pi­cio­ruşele de mă­mica, se joacă cu părul on­dulat şi auriu, fredo­nînd silenţios cînte­ce­lul cu pricina. Mă prezint şi o întreb ce face… “Bine, cu ma­mi!”… “Eşti mul­ţu­mi­tă? Ţi-a plăcut aici?”… “Da, sînt!”… “Am vă­zut păpuşa care seamănă cu tine, e foarte drăguţă!”… “Da – se emoţionează Cleo – şi cîntă. Pot să-i schimb hainele, dar acum nu vreau. Ghiţă cîntă!”. O las pe Cleopatra în com­pania părinţilor. Le mulţumesc amîn­durora pentru înţelegere, iar la plecare mai privesc o dată înspre Cleo… mă urmăreşte cu pri­virea şi, într-un final, surîde cu delicateţe.

 
“Privindu-i pe cei doi, nu puteai să nu re­marci, să nu simţi extraordinara relaţie dintre ei, ce răzbătea din fiecare gest, din atitudinea lor, o «complicitate» absolut delicioasă. Chiar şi la primirea cadourilor sau cînd a dat autografe, Cleo s-a comportat ca un profesio­nist! Toate acestea au demonstrat că micuţa este un artist adevărat!”
Luminiţa Zaharia

 

Notă de prospeţime

Formaţia Millenium, care a acompaniat-o pe micuţă, s-a dovedit o alegere inspirată: membrii ei au adus o notă de prospeţime şi au îmbogăţit linia melodică a pieselor create de Pavel Stratan, nu au interpretat doar mot à mot. Între ei a existat o excelentă comunicare muzicală, iar rezultatele nu au contenit să apară. Pavel s-a dedicat total Cleopatrei, lăsîndu-şi propria carieră pe planul doi, fără ca acest lucru să însemne pentru el o renunţare. Dimpotrivă. Pavel trăieşte prin Cleopatra şi invers.

 

Modestieşi bun-simţ

Nu putem întrevedea la Cleo (pentru că asemenea înclinaţii se manifestă de timpuriu) nici măcar o umbră de afec­ta­re sau aere de copil-vedetă. Luminiţa Zaharia, cel mai mare fan al Cleopatrei, ne spune că: “Cine a urmărit imagi­ni­le de la ziua ei, la împlinirea a 4 anişori, difuzate la tv, a ob­servat cu siguranţă ce afectuoasă era cu colegii de gră­di­ni­ţă, cum îi îmbrăţişa şi îi săruta pe toţi, cum împărţea cu ei cadourile şi dulciurile! Cu toate că este atît de mică, se ­vede de la o poştă că în educaţia ei prioritare au fost bu­nul-simţ şi modestia. Orice cale ar urma, din punct de ve­de­re artistic, social, personal, înainte de toate, Cleo va fi un mare om”.

Citeşte mai multe despre:   pavel,   stratan,   pavel stratan,   cleopatra,   cleo,   cleopatra stratan 2 iunie 2008

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de