x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Oraşul, roz de afişe

1
Autor: Anca Alexe Roxana Vintila 02 Iun 2008 - 00:00

La fiecare concert sau apa­riţie pe scenă, numărul celor care o apreciază pe Cleopatra a crescut considerabil.

La fiecare concert sau apa­riţie pe scenă, numărul celor care o apreciază pe Cleopatra a crescut considerabil.

 
În concertul Cleopatrei de la 20 august 2006, totul a demonstrat că Pavel a rămas un copil mare, căruia nu i-a fost deloc greu să se “coboare” la vîrsta fiicei sale, pentru că el creşte încă o dată, cu ea… “Ei îşi sînt unul altuia oglinzi, spune Luminiţa Zaharia, se «memorează» unul în altul, încît te-ntrebi fără să vrei: «Care e în realitate copilul?»... Am făcut aluzie la filmul-prefaţă: în timp ce repetau, Cleo întreabă: «Ce înseamnă a memora?», iar Pavel îi explică printr-o înşiruire de în­tîm­plări, pentru ca ea să-şi construiască propria definiţie-poveste a memorării, luînd drept obiect de «studiu» un creion... Sau la piesa «De ce», în timp ce Pavel îi citea: «De ce ne trebuie doi ani să învăţăm de la părinţi...», Cleo i-a luat-o înainte, cu propria interpretare: «... cum se vorbeşte la cincizeci!».”


NE ALIN
Ă INIMA. Fiecare spectator, indiferent de vîrstă, a devenit la spectacolul Cleopatrei fără nici o mască, un copil. Măcar pentru două ore este minunat să te poţi simţi... un copil. “Cînd îi priveşti împreună, pe Cleopatra şi Pavel, nu-ţi dai seama care dintre ei l-a creat pe celălalt”, este de părere Luminiţa Zaharia. “Ei ne vorbesc cîntînd, ne alină inima cu cuvinte mai adevărate ca adevărul, ne privesc intens cu aceeaşi sinceritate.” Filmuleţul introductiv de la concert îi arată pe cei doi acasă, repetînd piesele, mai mult în joacă; Cleo îi pune întrebări tatălui ei despre toate cuvintele sau expresiile, jocurile de cuvinte pe care nu le înţelege, iar el i le explică, tot în joacă, prin imagini sugestive, prin alte întrebări sau prin poveşti pline de tîlc, pe înţelesul ei. În melodia “De ce” este superb exemplificată această idee.


FENOMEN.
Cum o vede Luminiţa Za­haria pe micuţa Cleo în viitor? “S-ar părea că este imposibil să prevezi ce se va întîmpla cu un copil-fenomen, revelaţie. Nu există persoană, indiferent de vîrstă, care să nu fi auzit de ea, care să nu fi ascultat buimăcit piesa «Ghiţă», ajungînd mulţi să o fredoneze pe stradă… Înainte de concertul de la 20 august şi ceva vreme după, Bucureştiul era roz de afişe, ba chiar am văzut copii care le furau, din prea multă dragoste, sau oameni în toată firea care ră­mîneau pironiţi în faţa lor, mi­nu­nîndu-se… Adolescente care au adoptat moda rochiţei ei cu buline… O ab­s­olventă de Jurnalism, Natalia, şi-a dat licenţa avînd ca temă fenomenul Cleopatra Stratan.”

 

O floare...

Cel de-al doilea ­con­cert al Cleopatrei, 17 ­sep­tem­brie 2006, la Chi­şinău – Republica Mol­dova, a fost un moment plin de emo­ţie, de ener­gie, de frumu­seţe.
“Un băieţel cam de vîrsta ei, Oleg, care avea locul în sală lîngă mine, po­ves­teşte Lumini­ţa Za­haria, a izbucnit în la­crimi, pentru că la final nu a reuşit din cauza busculadei create să urce pe scenă pentru a-i dărui o floare… Cleo are toate şan­­sele să devină o mare ar­­tistă despre care vom auzi multe decenii de-acum înainte, cu mîn­dria nedisimulată că, iată, i-am fost contemporani. Cu siguranţă nu va uita educaţia aleasă ofe­rită de părinţii ei – în spiritul modestiei, al respectului pentru cei din jur, al măsurii în toate.”

Citeşte mai multe despre:   cleopatra stratan 2 iunie 2008

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de