Poveşti

Cei care nu vor fi diseară la Ate­neul Român, să-l audă pe Cos­tel Busuioc, pot asculta CD-ul oferit de ­Jur­nalul Naţio­nal împreună cu Ediţia de ­Colecţie.

Cei care nu vor fi diseară la Ate­neul Român, să-l audă pe Cos­tel Busuioc, pot asculta CD-ul oferit de ­Jur­nalul Naţio­nal împreună cu Ediţia de ­Colecţie.

Costel Busuioc urmează să plece într-un turneu de pro­­movare a primului său album. De asemenea, Jurna­lul Naţional realizează un album o dată cu Ediţa de Colecţie dedicată lui Costel Busuioc. Acest album conţine piesele pe care acesta le-a interpretat în timpul concursului, piese care au fiecare povestea şi rolul ei în istoria muzicii: “Nessun Dorma”, “Carusso”, “Gra­nada”, “Con te partiro”, “O sole mio”, “Ave Maria”, “E Lu­ce­van le Stelle” şi “Cha ­Gelida Manina”.

ARII. “Nessun Dorma” este poate cea mai cunoscută şi mai grea arie interpretată de Costel în celebrul concurs. Această arie face parte din opera “Turandot” de Giacomo Puccini, o capodoperă a compozitorului italian a cărui premieră mondială a avut loc la Teatro alla Scala din Milano la 25 aprilie 1926, fiind dirijată de Arturo Toscanini. Ultima operă a lui Puccini a ră­mas neterminată la moar­tea compozitorului, iar finalul, pe care îl dorise un duet ­închinat iubirii, a fost completat de un coleg mai tînăr, Franco ­Alfano. “Nessun Dorma” este aria din finalul operei “Tu­randot” a lui Puccini şi este una dintre cele mai cunoscute arii pentru un tenor în toată istoria operei.

Compozitorul Agus­tín Lara este o legendă a timpului său, iar “Granada”, compo­ziţia sa, este una dintre cele mai frumoase melodii care exprimă perfect sufletul me­xican. S-a născut în ­Mexico City, la 30 octombrie 1897. Spaniolii i-au arătat apre­cie­rea pentru muzica lui şi cînd a fost dus la Granada, oraşul despre care a compus, dar pe care nu-l văzuse niciodată, spunînd că tot ceea ce a scris din imaginaţie e perfect ade­vărat.

SUCCES. “Con te parti­ro”, lansat de Polydor Re­cords, nu a fost comercial un succes în Italia. A primit chiar prea puţin timp pe undele radio. În alte ţări, în schimb, a fost o adevărată lovitură. În Franţa a stat în top timp de şase săptămîni, în Belgia a devenit cel mai mare succes din toate timpurile, petrecînd 12 săp­tă­mîni în top. În Germania, East West Records, împreună cu Polydor au făcut o versiune “Con Te Partiro”, reinti­tulînd-o “Time to Say Goodbye”, şi cu cîteva versuri schim­bate a devenit tema fi­nală pentru meciul de sfîrşit al boxerului Henry Maske. “Time to Say Goodbye” a fost transformat într-un duet de Sarah Brightman, alături de Andrea Bocelli. Producătorul german Frank Peterson, care lucrează cu Brightman din 1991, s-a oferit să dea me­lo­diei un titlu în engleză, apoi în germană, “Mit Dir Werde Ich Fortgehen”, înregistrîndu-le la studioul lui Nemo Studio, în Hamburg. Meciul lui Maske a avut loc la 23 noiembrie 1996, împotriva americanului Virgil Hill, iar în des­chiderea meciului, Bocelli şi Brightman au cîntat pentru o audienţă de 21 de milioane de telespectatori. Pînă în de­cembrie, “Time to Say Goodbye” a avut în Germania vîn­zări de peste 40.000-60.000 de exemplare pe zi.

“O sole mio” e parte a lumii din sudul Italiei. Mai nebună, mai haotică. De fapt, italienii sînt cei care vor să muncească atunci cînd le place, să doar­mă cînd vor, să iubească atunci cînd au chef. Compozitorul italian Eduardo Di Capua, autorul celebrei “O sole mio”, cîntată de cîteva secole încoace în diverse col­ţuri ale lumii, a fost un simplu pescar. Cînta la mandolină, cîştigîndu-şi pîinea, pe malul unui rîu, din apropierea oraşului Napoli şi a vulcanului Vezuviu.

“E lucevan le stelle” din “Tosca” de Giacomo Puccini. O curiozitate notabilă a plutit în jurul acestei opere, a cărei pregătire a fost atît de lungă şi problematică. Tosca a fost soprana Hariclea Darclée, Cavaradossi a fost tenorul Emilio De Marchiiar, Scarpia a fost baritonul Eugenio Giraldoni. Dirijorul a fost Leopoldo Mugnone. Succesul a fost răsunător, chiar dacă diferenţa dintre atmosfera din “Tosca” şi “Boema” a fost una surprinzătoare.

“Ave Maria” lui Franz Schubert este poate cea mai minunată rugăciune muzicală compusă vreodată. Ea a fost interpretată de-a lungul vremii de multe nume cunoscute, dar lui Costel Busuioc i-a purtat un noroc pe măsura credinţei lui.

“Succesul lui Costel Busuioc face ca despre România să se vorbească din nou la superlativ, prin muzică, prin cultură, ceea ce demonstrează apetenţa ro­mâ­nilor pentru artă. De data aceasta vorbeşte directorul de operă şi nu profesorul universitar, cred că ar trebui să-şi continue studiile, cariera pentru care este înzestrat. Costel este un talent care are nevoie de cizelare”

Cristian Mihăilescu