x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Litanii de iubire

0
Autor: Rodica Mandache 23 Feb 2009 - 00:00

Valurile vremii îmi aduc în minte, în suflet, în simţiri, Bucureştiul de odinioară.



Dacă am peregrina prin Bucureştii de azi cântând Bucureştii de ieri, am avea multă nostalgie în priviri şi un fel de vină că nu stăruim să păstrăm parfumul acelei epoci. Totul e în amintire. Dar, dacă-ţi pui în ureche să-ţi picure cântecele lui Cristian Vasile, imediat atmosfera revine. Ori de câte ori televiziunea vrea să vorbească despre Micul Paris, coloana sonoră care însoţeşte imaginile este negreşit luată din cântecele lui Cristian Vasile - trubadurul trubadurilor.

ACORDURI DULCI. Avea atâta dulceaţă în glas încât, astăzi, în 2009, când îi asculţi cântecele eşti transportat imediat în acel Bucureşti despre care nu ştim decât că era grozav, că era monden, că lumea ştia să petreacă şi să se bucure. Era cântăreţul inimilor îndrăgostite, al noctambulilor pe care-i apucau zorile "în trezie", pulverizând nopţile. Vocea lui, cu o anumită miere în note, făcea din melodiile "Iubesc femeia", "Zaraza" şi din multe altele, litanii de iubire. Trubadur sentimental în oraşul care pe atunci avea o viaţă de noapte strălucitoare, schimba destine: "Pe raze de Lună/ Se ţes acorduri dulci/ De violină/ Ce-ncerca să spună/ O melodie de tăcere/ Tu Lună, tu Lună". Din nici unul dintre şlagărele lui Cristian Vasile nu lipseşte Luna. Mi-aduc aminte că-n studenţie circula o casetă pe sub mână, pe ascuns. De ce? Nu ştiu. Toate aceste melodii pe care le numesc retro - ne fermecau. L-am întrebat pe domnul Ion Vova, care ştie tot, şi am aflat despre acest Cristian Vasile că fusese o mare glorie a muzicii uşoare. Că a fost cel mai popular cântăreţ timp de aproape 30 de ani între 1920 şi 1949. Atât. Schimbarea de sistem politic, capriciile modei, ieşirea din război, cortina de fier - cine ştie - a făcut să fie uitat. Dureros trebuie să fie pentru un artist care s-a bucrat de adulaţie să trăiască încă 35 de ani într-o uitare totală. Şi totuşi... se mai cânta "Zaraza" uneori, iar lumea o fredona cu plăcere. Ciudăţenii! Şi astăzi se cântă. A înregistrat zeci de discuri cu repertoriul lui unic, format din romanţe, tangouri, cântece de inimă albastră, cântece de petrecere.

TULBURĂTOR. Cântăreţul Petre Gusti, unul dintre acei trubaduri retro, îi face un portret lui Cristian Vasile. "L-am văzut la «Roata Lumii» - era pe Calea Dorobanţilor. Era un «local de lupi» şi o rampă de lansare a vedetelor de muzică uşoară. Într-adevăr era o forfotă de lume elegantă, oglinzi multe, miros de bogăţie, reflectoare care dădeau o lumină de basm, chelneri în frac, flori şi pate de fois gras. Femei splendide, şampanie, şi deodată s-a făcut linişte. Rumoarea a fost întreruptă de ceva misterios. Pe scenă a urcat Cristian Vasile. Avea o voce care îţi tulbura inima. Avea şi o frazare extrem de originală. Nu mai vorbesc de ţinută, de felul mândru în care purta fracul. De altfel în acei ani era regele Bucureştiului muzical. Avea distincţie, farmec, dacă el cânta o melodie într-o seară, devenea repede şlagăr. «Roata lumii» era centrul distincţiei bucureştene. Am fost atât de impresionat de Cristian Vasile încât, după ce şi-a terminat programul «Pe boltă când apare Luna», am plecat ca în transă afară la aer, în noaptea caldă. Eram atât de transportat încât nu mi-am dat seama că am ajuns în bucătărie, şi nu la ieşire. Şi pe acolo am ieşit eu afară unde într-adevăr sus pe boltă era Luna".
Citeşte mai multe despre:   vasile

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de