Scena, loc sfănt

Pe Dan Spătaru, Marlene Vasilache, soţia compozitorului Vasile Vasilache, l-a cunoscut chiar din momentul lansării lui.

Pe Dan Spătaru, Marlene Vasilache, soţia compozitorului Vasile Vasilache, l-a cunoscut chiar din momentul lansării lui.

Â

Doamna Vasilache işi aduce aminte cu drag de Dan Spătaru: "A fost mult sprijinit la inceputul carierei de doamna Camelia Dăscălescu, celebra compozitoare care l-a ajutat să lanseze printre primele lui piese, dacă nu chiar primele. La Festivalul de la Mamaia din 1966, in care Doina Badea prezenta la secţiunea creaţie «Ploaia şi noi», Dan cănta «Te-aşteaptă un om», al lui Ion Cristinoiu (debutant şi el pe atunci la festival şi fost coleg de Conservator al soţului meu). Dan era un băiat blond, aducea foarte mult cu Alain Delon, timid, indrăgostit de Pompilia Stoian. A trecut rampa imediat. Avea carismă, publicul primindu-l foarte bine, iar succesul a venit de la sine. Soţul meu l-a plăcut şi a inceput să-i scrie piese. Cănta şi i se aşezau bine in glas piesele lui Gianni Morandi. Dar la fel de bine cănta romăneşte. Spunea intotdeauna apăsat şi cu măndrie că este romăn. Dan, ca şi mulţi alţi căntăreţi care ne călcau casa, ne-a rămas alături, ca prieten. Chiar atunci cănd primea melodii ale altor compozitori, ii plăcea să vină să repete cu Vasi, ca după aceea să se destindă amăndoi jucănd table. Işi povesteau intotdeauna mai toate cele intămplate peste zi. Mai tărziu, cănd s-a indrăgostit de Natalia Fateeva, din filmul «Căntecele mării», in care a jucat şi a căntat, venea des pe la noi să ne povestească despre ea. Cred că a iubit-o foarte mult! Dan ne-a fost apropiat ca şi mulţi alţi interpreţi şi ne bucuram cănd il vedeam seara la noi in casă... Dan nu putea fi comparat nici cu Aurelian Andreescu, nici cu Cornel Constantiniu, nici cu Mihai Constantinescu, dar in atătea zeci de ani de prietenie mi-am dat seama de un lucru foarte important: Dan nu putea trăi fără să cănte. Cănd nu erau spectacole, nu avea stare şi incepea să dea telefoane peste tot, numai să nu se simtă rupt de lumea lui. Aşa s-a intămplat pănă cănd ne-a părăsit.

Respect. Cred că foarte multă lume care ii aplaudă pe aceşti oameni cu har nu ştiu căt ii consumă ceea ce fac. Pentru că ei, la fiecare spectacol, lasă pe scenă o părticică din sufletul lor, pănă cănd această mare pasiune a lor ii mistuie treptat. Dan Spătaru nu era unul dintre interpreţii care vizita prea multe case de artişti. Mergea numai unde se simţea bine. Nu-i plăcea să deranjeze pe nimeni. El a mai avut o mare calitate: a respectat scena ca pe un loc sfănt. Niciodată nu a căntat cu hainele şi pantofii de stradă. A fost intotdeauna foarte atent cu ţinuta lui, fiind un tip elegant, sobru şi foarte ingrijit. Aici este şi meritul Sidei.

Marea iubire. Un lucru pe care il pot susţine cu tărie este dragostea lui faţă de singura lui soră, Puica, şi familia ei. De asemenea, a ţinut la vărul lui, care i-a fost alături pănă in ultima zi. Din momentul in care a avut familia lui, am inceput să-l vizităm acasă la el, şi atunci am ştiut că Dan trăieşte o mare iubire. Şi-a adorat soţia şi fetiţa, şi aşa s-a intămplat pănă a părăsit această lume. Era foarte măndru de ele, iar Dan a fost un soţ şi un tată extraordinar. Un bărbat care nu ştia alt drum decăt acasă la el. Am să menţionez un lucru, pentru că il ştiu foarte bine. Dan ar fi vrut să trăiască şi ar fi făcut orice pentru asta, mai ales că aflase că va fi bunic. Insă… Dumnezeu l-a vrut lăngă el. Regret foarte tare că nu şi-a putut cunoaşte nepoţica. Ii seamănă grozav, are ochii lui, dar şi talentul. Nu pot inţelege cum un copil de aproape 3 anişori neimpliniţi il adoră pe «Bunu’ Dan», pe care nu l-a văzut niciodată, măngăindu-i şi sărutăndu-i fotografiile, dar şi căntăndu-i deja toate piesele. Cred că nu e zi ca ea să nu-şi pună CD-urile lui Dan şi să le asculte cu mare atenţie şi plăcere.

Cu siguranţă ar fi fost foarte măndru de ea şi ar fi iubit-o ca pe nimeni altcineva. Aş vrea să le mulţumesc Sidei şi lui Dan că ne-au rămas prieteni şi după dispariţia soţului meu. Prieteniile adevărate se cunosc in astfel de momente… şi… Dan Spătaru ne-a fost prieten."

Sensibil şi priceput

"A urmat un moment, povesteşte Marlene Vasilache, cănd Dan a plecat la Teatrul Fantasio din Constanţa, apoi căsătoria cu Sida şi venirea pe lume a Dănuţei. Se purta foarte frumos cu «fetele» lui. Era tandru şi ştia intotdeauna să le facă multe cadouri sau să le ducă flori. Ceea ce nu prea cunoaşte lumea este că Dan ştia să gătească foarte bine. Chiar la noi s-a intămplat de foarte multe ori acest lucru. Se pricepea să şi repare tot ce se strica la ei acasă. Chiar ii plăcea să se destindă in felul acesta, era foarte priceput. La două lucruri insă nu a putut să renunţe toată viaţa, la ţigare şi la cafea. Era un om sensibil, cum sunt toţi artiştii adevăraţi, un introvertit, şi orice necaz, căt de mic, il măcina incet-incet."