x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mărturii

0
Autor: Lavinia Betea 04 Feb 2008 - 00:00

În “Cu de Gaulle în România” (Albatros, 1994), Sanda Stolojan povesteşte scene inedite din culisele vizitei. 

 

Poeta şi eseista Sanda Stolojan a fost nepoata scriitorului Duiliu Zamfirescu. Personalitate marcantă a exilului românesc, a fost solicitată de Palatul Élysée ca translator pentru delegaţia condusă de generalul de Gaulle în România în mai 1968.

Evocând întâlnirea premergătoare cu generalul de Gaulle, ea descrie, printre altele, modul în care preşedintele şi-a pregătit discursurile (în plus, a învăţat să pronunţe în limba română trei fraze: “Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim”, “Să trăieşti, ţară frumoasă” şi “Hai să dăm mână cu mână”).

 

“Vizita Franţei, în persoana generalului de Gaulle”. După protocolul de la aeroport, drumul spre centrul Capitalei străjuit de mulţimi de oameni veniţi să-i întâmpine îi încântă pe oaspeţii francezi. “În picioare – povesteşte Sanda Stolojan –, generalul de Gaulle în uniformă îl depăşea cu statura lui înaltă pe Ceauşescu, care îşi păstrase pălăria pe cap (...). Poporul bucureştean îi făcea generalului o primire spontană. Venise din proprie iniţiativă pe parcursul cortegiului. (...) După atâţia ani de izolare, de ruptură cu Occidentul, se producea acest eveniment extraordinar: vizita Franţei, în persoana generalului de Gaulle.”     

 

Dejunuri Şi bârfe. Primul dejun protocolar a fost la Consiliul de Stat. De Gaulle pune întrebări: câţi locuitori are Bucureştiul şi dacă are metrou; care sunt mâncărurile tradiţionale; cu ce se mănâncă mămăliga – întrebare care pare s-o jeneze pe Elena Ceauşescu. “Pe moment, Elena Ceauşescu nu mi-a făcut nici o impresie, atât era de ştearsă, povesteşte Sanda Stolojan. Purta un taior verde, nu era machiată şi vorbea monosilabic. Reputaţia ei nu pătrunsese încă în public. Soţia lui Maurer, înaltă, voinică, în taiorul ei roşu, ieşea mai bine în evidenţă.” După poveştile ulterioare ale unora dintre demnitarii români, nici franţuzoaicele nu-i făcuseră Elenei Ceauşescu cine ştie ce impresie. “Astea – le ironizase ea – se îmbracă în... tergal ieftin!”

Nici Ceauşescu nu pare să se simtă în largul lui, conversând... nimicuri. Încep să cânte “guristele”, iar conversaţia devine şi mai “aerisită”, demnitarii francezi şi soţiile lor arătându-se interesaţi de textele cântecelor. Bârfa e însă universală, căci remarcând o încălcare a etichetei de către Ceauşescu (îşi rezema, între două înghiţituri, tacâmurile pe marginea farfuriei), Sanda Stolojan trece în revistă zvonurile ajunse la Paris despre “obiceiurile sale ţărăneşti”. “Circula zvonul, scrie ea, că până în ultimul timp le obligase pe nevastă-sa şi pe fiică-sa să se culce în acelaşi pat, el însuşi împreună cu cei doi fii, în celălalt, după moda ţărănească.”

 

În culise. Sanda Stolojan sesizează cu predilecţie anecdotica şi pitorescul unor scene dintre oficialii români şi însoţitoarele lor. Spre exemplu, la recepţia finală de la Ambasada Franţei, între Elena Ceauşescu şi Lila Maurer se petrece următoarea scenă: “La un moment dat, Elena Ceauşescu îi şopti cu voce joasă, surâzând: «Trage-ţi fusta, dragă, că se vede totul până sus», la care dna Maurer tresări şi, foarte jenată, îşi aranjă fusta: canapeaua era joasă şi moale!”.

 

“VIVE DE GAULLE!”

Ziariştii de la cotidianul Le Figaro au rămas profund impresionaţi de primirea pe care i-au pregătit-o românii generalului de Gaulle: “Cortegiul oficial a fost ovaţionat de 500.000-600.000 de oameni, care strigau «Vive de Gaulle!», o adevărată flotă umană. Din maşina decapotabilă în care era, generalul le-a răspuns, prin gesturi, în felul său caracteristic. Elevi din şcoli, muncitori, funcţionari s-au adunat, s-au busculat într-o manifestaţie de sinceritate ce nu a mai văzut de mult Capitala română. Peste tot fluturau drapelele tricolore ale celor două ţări.”

 

Nicolae Pleşiţă, la repetiţii!

Ion Stănescu, şeful Securităţii în timpul vizitei lui de Gaulle, rememorează pentru Jurnalul Naţional momentele de pregătire a evenimentului: “A fost o pregătire deosebită pentru că Ceauşescu a ţinut foarte mult să fie reuşită. Aveam informaţii că el ne va ajuta în deschiderea care o promovam în acei ani, doream ca prin de Gaulle să ne facem «ieşirea» în Occident. A fost o primire excelentă, n-am avut oprelişti de neîncredere din partea serviciilor de informaţii ale francezilor, am colaborat foarte bine cu ei. Au avut încredere în noi şi, ca dovadă, ne-au decorat pe toţi cei care am contribuit la acest eveniment.

S-a făcut o ceremonie la Ambasada Franţei... N-am avut probleme de organizare – am pus jalonieri de la aeroport, am făcut şi o mică repetiţie împreună cu omologii francezi, chiar şi pentru dezinformare. L-am pus pe Nicolae Pleşită pe post de Charles de Gaulle în maşină şi am făcut traseul. Doi agenţi francezi au încercat să intre în coloană, însă motocicletele din faţă i-au călcat, i-am internat în spital... Le-am zis: «V-aţi convins că nu se poate pătrunde în traseu»!”

 

RELAŢII ECONOMICE

Ziarul Le Monde a urmărit pas cu pas vizita preşedintelui Franţei: “În cursul zilei de miercuri (16 mai – n.n.), generalul de Gaulle a participat la o mare recepţie oferită de domnul Ceauşescu la palatul Consiliului de Miniştri, în prezenţa demnitarilor români şi a şefilor misiunilor diplomatice. Generalul a evocat proiectul de construcţie a două centrale atomice de 300 şi 600 megawaţi, cu reactoare franţuzeşti (în timp ce conducătorii români nu şi-au exprimat încă alegerea lor), de asemenea crearea unui centru de documentare ştiinţifică şi tehnică la Bucureşti.


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de