x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Comisarii lui Stalin

0
Autor: Florin Mihai 21 Iul 2008 - 00:00

Paraşutaţi de avioane sovietice sau în marş alături de diviziile Armatei Roşii, comuniştii români stabiliţi peste Nistru s-au întors în ţară după lovitura de
stat de la 23 august 1944.



Paraşutaţi de avioane sovietice sau în marş alături de diviziile Armatei Roşii, comuniştii români stabiliţi peste Nistru s-au întors în ţară după lovitura de
stat de la 23 august 1944.

Ei au beneficiat de statutul privilegiat de protejaţi ai lui Stalin. Printre "moscoviţi", cum erau numiţi în epocă, s-au aflat şi femeile comisar-politic, "vivandierele lui Stalin" – Vanda Nicolski şi Ghizela Vass.

Figură cunoscută a mişcării comuniste internaţionale, Ana Pauker ajunsese în 1941 în URSS în urma unui schimb de prizonieri efectuat între sovietici şi români. Imediat, "Dolores Ibarruri" a românilor, cum era elogios numită, a luat calea Moscovei, devenind pe durata celui de-al doilea război mondial liderul comuniştilor români din exilul sovietic şi reprezentanta PCdR în structurile Cominternului. S-a achitat cu succes de numeroase sarcini propagandistice. Timp de un an a condus din localitatea Ufa staţia de radio "România liberă", secţie a radiodifuziunii sovietice. După desfiinţarea Cominternului (1943), a lucrat la Institutul nr. 205, Secţia Română. Apoi a început să coordoneze operaţia de recrutare a colaboraţioniştilor dintre prizonierii români, în vederea formării unor divizii "antifasciste". Astfel a apărut Divizia "Tudor Vladimirescu", care a luptat "cot la cot" alături de Armata Roşie împotriva trupelor germane. În primăvara anului 1944, Ana Pauker s-a aflat, alături de soldaţii diviziei, în oraşele Bălţi şi Botoşani, proaspăt ocupate de sovietici. În septembrie a venit în Bucureşti.

PROIECTE DIN BOTOŞANI. În 1940, Vasile Luca se afla în detenţie în Penitenciarul Cernăuţi, pentru o încercare de a trece frontiera româno-sovietică. Norocul i-a surîs însă. În urma ultimatumului adresat autorităţilor de la Bucureşti (22 iunie 1941), Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia şi Bucovina de Nord, iar Luca a fost eliberat şi sărbătorit ca un luptător împotriva "jugului capitaliştilor români". A primit cetăţenia sovietică şi titlul de deputat în Sovietul Suprem al R.S.S. Ucrainene. Începînd cu 1943, a devenit un colaborator apropiat al Anei Pauker la "Institutul nr. 205", Secţia Română. Printre numeroasele misiuni primite, a "racolat" voluntari pentru diviziile "Tudor Vladimirescu" şi "Horia, Cloşca şi Crişan". Din 1944, ca "îndrumător politic", a însoţit trupele sovietice care spărseseră frontul, intrînd pe teritoriul Moldovei. Conform propriilor declaraţii din timpul anchetei din 1952, cînd a fost acuzat şi condamnat pentru "deviaţionism de dreapta", în vara anului 1944 ar fi stat trei săptămîni la Botoşani împreună cu Ana Pauker, cu care a pus "la cale" viitorul comunismului în România. După 1945 a devenit membru al Biroului Politic al CC al PCR, primind şi conducerea Frontului Naţional Democrat.   

GENERALI FĂRĂ ARMATĂ. La finele războiului mondial, pentru merite "deosebite" pe frontul de est în lupta contra "cotropitorilor hitlerişti", armata română a primit în rîndurile ei, cu gradul de general, o serie de ilegalişti fără stagiu militar. "Elemente de nădejde" ale PCdR, Constantin Doncea, Valter Roman (Ernst Neulander), Gheorghe Stoica (Moscu Kuhn), Dumitru Petrescu, Petre Borilă (Iordan Dragan Rusev) activaseră pe post de "comisari politici" în divizia "pandurilor roşii". În primii ani ai regimului comunist au făcut carieră în Ministerul Apărării Naţionale, aflat din 1948 sub comanda lui Emil Bodnăraş, fostul dezertor din armata română.

Vivandierele

Prin devotamentul "trup şi suflet" arătat partidului, printre activiştii PCdR s-au remarcat şi numeroase reprezentante ale "sexului frumos". Fie în străinătate, fie în închisorile româneşti, "tovarăşele de fier" au acţionat cu acelaşi zel. Printre ele, Vanda Nicolski (Seila Averbuch) şi Ghizela Vass, devenite în război "femeile-politruc". Vanda Nicolski, ilegalistă cu state vechi în mişcarea comunistă, a activat în rîndurile Cominternului, îndeplinind misiuni în capitale europene precum Bucureşti, Praga, Viena, Berlin. Ghizela Vass, bunica din partea mamei a liberalului Bogdan Olteanu, s-a înscris în PCdR în 1933, fiind "lucrător cu munca politică", potrivit dosarului de cadre, recent pus în circuitul cercetării. A venit şi ea în România cu Divizia "Tudor Vladimirescu". După 1948, Vass a fost unul dintre "zbirii" verificărilor membrilor de partid, avînd şi funcţia de şef al secţiei relaţiilor externe a CC al PMR.
Citeşte mai multe despre:   do svedania tovarăşi - 21 iulie 2008

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de