x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Vă veţi căi!", ameninţase Molotov

0
Autor: Ilarion Tiu 21 Iul 2008 - 00:00
Ocupaţia României de către trupele sovietice a fost consecinţa directă a campaniilor militare româno-germane contra URSS.

Atacarea Uniunii Sovietice de armata română în iunie 1941 a fost anunţată de elitele politice de la Bucureşti ca fiind un "război sfînt", pentru redobîndirea teritoriilor cedate în vara anului 1940 prin ultimatumurile Moscovei de la 26 şi 28 iunie.

"VĂ ORDON, TRECEŢI PRUTUL!". După primul război mondial, România se afla într-un conflict "istoric" cu Rusia sovietică, deoarece guvernul de la Moscova nu recunoscuse unirea cu Basarabia din martie 1918. Tentativele lui Nicolae Titulescu din anii ’30 de a semna un acord cu Uniunea Sovietică au eşuat, astfel că Stalin a revendicat "legitim" teritoriile de la est de Prut în iunie 1940. În plus, a obţinut şi nordul Bucovinei drept "compensaţie" pentru "exploatarea" Basarabiei timp de 22 de ani!

În aceste condiţii, alianţa generalului Ion Antonescu cu Hitler, în scopul redobîndirii "teritoriilor răpite" de sovietici, a fost acceptată tacit de elitele politice şi culturale, indiferent de "culoarea ideologică". Excepţie –  comuniştii – dar cine i-a luat în seamă?! După intrarea României în război la 22 iunie 1941, în Piaţa Palatului Regal din Bucureşti a fost organizată o procesiune publică, în care manifestanţii au îngenuncheat rugîndu-se pentru reuşita campaniei antisovietice. În realitate, românii nici nu ştiau în ce se băgaseră, deoarece naziştii au inclus ţara noastră în planurile lor de război fără să-i dea lui Antonescu prea multe detalii. Nici măcar Regele n-a ştiut mai de dinainte că românii vor trece Prutul, vestea primind-o de la postul de radio englez BBC. Antonescu îi acordase încredere "oarbă" lui Hitler. Iar începutul războiului din Est părea să-i confirme aşteptările – Basarabia şi Bucovina de Nord au fost "eliberate" într-o lună, prilej pentru a se intitula mareşal. Nu au contat zecile de mii de morţi, răniţi şi dispăruţi, deoarece euforia succesului era mult prea mare pentru a se analiza slaba dotare tehnică a armatei române.

"Ostaşi, vă ordon: treceţi Prutul! Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit şi miazănoapte. Desrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri. Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voevodali ai Bucovinei"
Ion Antonescu - 22 iunie 1941

"Români, în ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decît o singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi încetarea războiului cu Naţiunile Unite"
Mihai I - 23 august 1944

LA EST DE NISTRU. Campania din Basarabia şi Bucovina de Nord era pe placul tuturor politicienilor români. Putea fi justificată şi pe plan internaţional, deoarece teritoriile erau recunoscute ca aparţinînd României prin Tratatul de Pace de la Paris din 1920. Însă continuarea războiului la est de Nistru a scindat "clasa politică", pe motiv că interesele germanilor nu coincideau cu cele ale românilor. Chiar Viaceslav Molotov, ministru de Externe al URSS, îl "dojenise" pe Grigore Gafencu, ambasadorul României la Moscova, cînd i-a prezentat declaraţia de război, atrăgîndu-i atenţia că regimul de la Bucureşti nu ştia în ce intră: "Vă veţi căi, l-a avertizat el. Germania a dovedit cu prisosinţă cît de puţin îi pasă de fiinţa şi de voinţa statelor mici".

Pe lîngă "încălcarea" teritoriului URSS, armata română s-a făcut responsabilă şi de numeroase excese împotriva populaţiei civile, îndeosebi în regiunea Odessei, unde sovieticii lăsaseră "iscoade, partizani şi sabotori". Punctul culminant a fost atins după explozia de la Comandamentul român cantonat în acest oraş la 22 octombrie 1941, eveniment urmat de represalii dure.

Trupele române au ajuns pînă la Cotul Donului şi Stalingrad, comportîndu-se ca armată de ocupaţie: au făcut rechiziţii de alimente şi utilaje, i-au pedepsit pe "sabotori" etc. Toate aceste "excese" au fost puse de sovietici la "dosarul" României, astfel că, după incursiunea Armatei Roşii la vest de Prut, ţara noastră devenea la rîndul ei "teritoriu ocupat". Politicienii "democraţi" (Maniu, Brătianu, Titel-Petrescu) încercaseră să negocieze pe diferite căi cu Aliaţii soarta postbelică a României, însă anglo-americanii i-au lăsat pe sovietici să decidă asupra estului Europei. Efectul a fost comunizarea şi ocupaţia militară a Armatei Roşii.

"Ce-aţi căutat la Stalingrad?" a devenit întrebarea încuietoare a liderilor sovietici adresată conducătorilor români ori de cîte ori aceştia încercau să apere interesele ţării.
Citeşte mai multe despre:   do svedania tovarăşi - 21 iulie 2008,   do svedania tovar

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de