x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Căntecul de fiecare zi

0
10 Sep 2007 - 00:00

 Uneori, fericirea pe care o trăim nu-şi găseşte explicaţii… Simţim sentimentul acesta la vederea unui copil care se joacă sau ascultănd o melodie… "Ploaia şi noi", cunoscutul căntec al Doinei Badea, are această calitate, de a aduce zămbetul pe faţa tuturor. De aceea am considerat oportun să aflăm cum şi mai ales ce fel de om era Doina Badea, iar blăndeţea şi bunătatea Flaviei Buref ne-au ajutat să facem un portret aproape fidel cunoscutei interprete de muzică uşoară şi nu numai.

Sunt unii oameni pe care este imposibil să nu-i preţuieşti pentru ceea ce fac…

Â

 Uneori, fericirea pe care o trăim nu-şi găseşte explicaţii… Simţim sentimentul acesta la vederea unui copil care se joacă sau ascultănd o melodie… "Ploaia şi noi", cunoscutul căntec al Doinei Badea, are această calitate, de a aduce zămbetul pe faţa tuturor. De aceea am considerat oportun să aflăm cum şi mai ales ce fel de om era Doina Badea, iar blăndeţea şi bunătatea Flaviei Buref ne-au ajutat să facem un portret aproape fidel cunoscutei interprete de muzică uşoară şi nu numai. "Am cunoscut-o pe Doina Badea la prima incercare a mea de a scrie versuri pentru căntece, işi aminteşte Flavia Buref. Este vorba despre superbul căntec «Ploaia şi noi». Doina era deja celebră, era cunoscută, iar eu şi Vasile Vasilache eram la primul nostru căntec, debutanţi. Ea s-a comportat extraordinar, a fost extrem de amabilă, putea să fie mai rece sau să ne dea deoparte, dar a fost caldă, de o blăndeţe de nedescris şi, datorită vocii ei extraordinare, căntecul a avut un succes minunat. Toată lumea l-a preluat, l-a aplaudat. A participat la Mamaia cu el şi a avut un mare succes. Era să obţinem şi un premiu. «Ploaia şi noi» a devenit un şlagăr care a dăinuit peste ani şi ani şi, iată, incă se mai căntă şi este preţuit. De la acel moment, eu şi Doina Badea am rămas prietene şi de fiecare dată cănd avea nevoie de o traducere la un şlagăr internaţional venea să mă roage, discutam, ne apropiasem foarte mult."

Ultimul vals. "Inainte de cutremur, şi asta o spun cu un oftat foarte adănc, chiar cu două zile inainte, a venit la mine. Făceam un set complet de analize la un spital unde eram internată şi venisem acasă pentru două zile, să mai iau căte ceva. Doina m-a sunat şi mi-a spus că trece pe la mine să vorbim. Abia venise dintr-un turneu mare, din Israel, unde avusese mare succes. Mi-a spus că a găsit nişte şlagăre internaţionale pe care voia să i le traduc. «Hai, te rog, să mi le faci! Vreau să le inregistrez foarte repede. Am un disc frumos.» «Cu cea mare plăcere, dar uite, sunt internată, peste trei zile, cănd vin acasă, vorbim.» «Da, sigur, iţi aduc benzile şi peste trei zile vorbim.» Aceasta a fost discuţia cu ea. Unul dintre căntecele pe care voia să i le traduc se numea «Ultimul vals». Ca o premoniţie… Şi peste trei zile a fost cutremurul. Doina nu a mai venit la mine, eu nu i-am mai tradus niciodată vreun căntec."

Fericire. "Mi-aduc aminte doar ce mi-a spus atunci: «Flavia, sunt aşa de mulţumită… Am doi copii minunaţi, cariera mea a atins un prag inalt, vreau acum să fac lucruri din ce in ce mai frumoase, simt că acum sunt cel mai implinită! Te rog să mă ajuţi!». Atunci cănd a fost cel mai implinită, atăt sufleteşte, in familie, căt şi profesional, iată că Dumnezeu a vrut să o ia la el la trei zile după discuţia aceea, cu ea."

Aptitudine. "Era unul dintre puţinii, extraordinarii interpreţi cărora nu trebuia decăt să le cănţi o dată melodia. Un compozitor atingea doar clapele pianului o dată, iar cănd spunea că vrea să o mai cănte o dată ca să inveţe Doina, ea spunea: «Nu e nevoie». O cănta de la cap la coadă, iar cănd era la imprimare, se punea banda cu orchestra şi ea se aşeza şi cănta cap-coadă melodia, fără nici o greşeală, şi spunea: «Vi se pare că e bine?». Era foarte bine. «Atunci, mulţumesc, la revedere.» Aşa se lucra cu ea. Doina Badea a fost, este şi va fi o fiinţă cu totul şi cu totul excepţională in peisajul muzicii romăneşti", incheie Flavia Buref periplul prin amintiri, nu inainte de a-şi şterge o lacrimă ce luceşte in colţul ochilor.

Un caracter puternic. La răndul său, indrăgita interpetă Marina Voica o creionează pe Doina Badea in căteva cuvinte: "O căntăreaţă extraordinară, un om deosebit, cu un caracter puternic". Turnee, spectacole extraordinare, săli pline, ropote de aplauze. Au fost clipe minunate trăite deopotrivă de Marina Voica şi Doina Badea. Numai că, după 10 ani de carieră muzicală, cele două artiste au fost convocate să participe la un curs de "instruire" muzicală.

Â

"Nu ştiu cine din conducerea fostului Partid Comunist a avut ideea de a ne inscrie la un fel de şcoală unde să invăţăm solfegii, note etc. Ne-au convocat intr-o şedinţă unde să ni se comunice diferite detalii, să ni se spună cu cine facem lecţiile, ştiind, oricum, că noi tot o să fim de acord cu ceea ce ni se propune, că n-aveam incotro. După ce ni s-a explicat ce aveam de făcut, s-a ridicat Doina Badea care a spus că ea căntă de 10 ani şi este bună, este sigură de ceea ce face, are succes şi n-o interesează cursurile. N-are nevoie de note, in timp ce noi am ingheţat, ştiind că n-aveam voie să comentăm astfel de lucruri", povesteşte Marina Voica.

 "Doina Badea nu avea o frumuseţe ieşită din comun, nu era ca o păpuşă Barbie, dar era interesantă. A avut un succes extraordinar la public, mai ales că avea căntece minunate, iar vocea ei era deosebită. Nu mai era cineva cu o voce ca a ei. Avea un farmec extraordinar şi o siguranţă incăt aduna in preajma sa toţi bărbaţii frumoşi", işi aminteşte cu nostalgie indrăgita interpetă Marina Voica. Familia i-a adus Doinei Badea o strălucire aparte, după cum işi aminteşte Marina Voica. După ce a devenit mamă, a căpătat o luminozitate aparte. Nu şi-a mai vopsit părul. L-a păstrat intr-o nuanţă naturală, de blond inchis, ca aluna. Acest aspect a fost uşor de remarcat de toţi colegii.

Entuziasm. Ultimul spectacol care le-a reunit pe cele două artiste a fost Festivalul de la Mamaia. "Am locuit la acelaşi hotel. Eram la Mamaia impreună cu soţul meu. Intr-o seară, la spectacol, soţul Doinei Badea, Traian, era in sală cu cei doi băieţi ai lor. O privea cu mare drag. I-am spus soţului meu atunci că din privirea lui se citea că o iubea foarte mult. Se vedea din felul in care o privea. Avea un bărbat foarte frumos. Era ca un haiduc. Işi purta părul pieptănat spre spate. Purta şi ie, albă. Iar cei doi copii ai lor erau extraordinari. Erau ca dulceaţa. Din păcate, aceasta a fost ultima noastră intălnire", adaugă cu tristeţe Marina Voica.

Un stil unic, complex şi uneori dificil

"Doina Badea şi-a creat un stil unic pentru acele vremuri in Romănia. Prin abordarea unui repertoriu de linie, complex şi uneori dificil, Doina inregistra o muzică aparte, savurată cu ochii inchişi. Dumnezeu a inzestrat-o cu o voce puternică, bine timbrată, ceea ce a atras atenţia publicului atăt la Deva, căt şi la Teatrul «Constantin Tănase» din Bucureşti. Am impărţit scena cu ea ani şi ani, la Savoy, la Sala Palatului, la Sala Radio, sub bagheta maestrului Sile Dinicu. Era răsplătită cu flori, aplauze şi cronici elogioase", aşa şi-o aminteşte interpreta Margareta Păslaru pe Doina Badea.

Sida Spătaru: "Era o femeie simpatica"

Sida Spătaru, soţia lui Dan Spătaru, ne-a povestit cum a cunoscut-o pe Doina Badea. Soţia artistului işi aminteşte de ea ca de o femeie destul de haioasă, deşi pe scenă părea sobră şi distantă. "Am cunoscut-o la Restaurantul Măgura din Eforie. Băiatul ei era născut in aceeaşi lună cu Dana, fetiţa noastră. Eu am intălnit-o acolo la mare, mergeam seara, după spectacolele unde căntau ea şi Dan.

Aşa am cunoscut-o pe Doina Badea, pe soţul şi pe copilul ei. Era o femeie simpatică.

De multe ori pe scenă avea o apariţie sobră, rece, dar in viaţa de zi cu zi era foarte draguţă şi pot să spun că era chiar o haioasă.

In viaţa de toate zilele avea o căldură omenească nemaipomenită. Ţin minte că era la o cură de slăbit şi trebuia sa mănănce pui. Şi ii ziceam: «Ce cură de slăbire e asta, cănd tu mănănci pui prăjit?»... Era o gurmandă, cred că nu se putea abţine de la măncare,

deşi totdeauna avea grijă de silueta ei. Aşa cum erau standardele pe atunci. Şi se imbrăca după cum erau regulile in privinţa apariţiilor pe scenă şi la televizor."

Şi-a dorit să cănte operă

Piesele interpretate de Doina Badea sunt remarcabile. "Compozitorii ii incredinţau lucrări cu mare ambitus, piese de respiraţie, melodii care ulterior erau premiate la mai toate ediţiile Festivalului de la Mamaia. Şlagărele lansate de ea i-au pus in valoare glasul generos, spre incăntarea publicului. La un moment dat, chiar şi-a dorit să cănte operă.

Sunt convinsă că ar fi avut succes. A fost apreciată şi respectată atăt de admiratorii ei, căt şi de noi, colegii de breaslă", apreciază Margareta Păslaru.

Citeşte mai multe despre:   doina,   badea,   marina voica,   doina badea,   doina badea 10 septembrie 2007

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de