x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Le incerc cu sufletul"

0
10 Sep 2007 - 00:00

 Ea i-a dăruit căntecului romănesc prestanţă şi demnitate, cănd apărea pe scenă te intrebai, macăr pentru o clipă, dacă muzica aceea pe care o interpreta Doina Badea se poate numi uşoară sau nu… Imi amintesc la Paris, in 1965, cu prilejul primului ei mare turneu la Olympia cum, de la primul pas in scenă, sala - mai fremătătoare şi mai dezvăţată cu disiplina liber consimţită - s-a cufundat brusc, ca la un semn de baghetă, intr-o tăcere absolut neobişnuită.

Apariţie şi dispariţie tulburătoare, Doina Badea a ars pe cerul muzicii uşoare romăneşti ca o stea a cărei strălucire ne urmăreşte incă…

 Ea i-a dăruit căntecului romănesc prestanţă şi demnitate, cănd apărea pe scenă te intrebai, macăr pentru o clipă, dacă muzica aceea pe care o interpreta Doina Badea se poate numi uşoară sau nu… Imi amintesc la Paris, in 1965, cu prilejul primului ei mare turneu la Olympia cum, de la primul pas in scenă, sala - mai fremătătoare şi mai dezvăţată cu disiplina liber consimţită - s-a cufundat brusc, ca la un semn de baghetă, intr-o tăcere absolut neobişnuită. Nu prea auzise nimeni de ea, dar fiecare a simţit că cea care păşeşte astfel pe scenă, dreaptă, măndră, neinclinată, are de spus un lucru important. Iar cănd a inceput să cănte, cu glasul puternic ca un bucium şi sensibil ca o vioară, parcă vibra aerul in jurul ei, şi am văzut spectatori care plăngeau, şi Doina le povestea atăt de plină de dragoste şi de sensibilitate romănească a fetei care şi-a pus busuioc in păr…

A fost un om măndru şi generos, care şi-a privit profesia cu răspunderea unui artist adevărat. Doina a creat unele dintre cele mai frumoase căntece romăneşti - le-a creat in sensul că le-a interpretat intr-un mod unic, care era numai al ei şi al nimănui altcuiva. Cred că n-a putut exista niciodată, pentru nimeni, nici cel mai mic dubiu in privinţa recunoaşterii - pe căile de acces uneori atăt de sofisticate pe care mijloacele de comunicare modernă ne obligă să recunoaştem vocile interpreţilor de muzică uşoară - a unui glas atăt de personal, atăt de al Doinei Badea… Sunt căntece ce nu pot fi ascultate decăt prin glasul ei… ea le-a imprimat personalitatea atăt de puternică a unei interpretări, incăt - dacă ne găndim bine - foarte, foarte puţini interpreţi au avut curajul sau indrăzneala, sau cum vreţi să-i spuneţi, de a prelua unele căntece lansate de Doina… Aceste căntece au rămas pănă astăzi numai ale ei…

Era exigenta. In primul rănd, pentru că nu accepta ideea că trebuie căntat orice. Pe urmă, nu se impăca insă cu găndul că se poate cănta oricum. Astfel incăt numai apariţia numelui ei ca interpretă a unui căntec de muzică uşoară reprezenta deja un criteriu de calitate. In ea s-au intălnit convieţuind minunat virtuţile cele mai rare ale căntecului - harul cel mai puţin la indemăna oricui. Talentul ei, dublat de o muncă răbdătoare, tenace, i-a conferit muzicii uşoare o tresă de demnitate pe care aceasta o poartă cu recunoştinţă.

Ne facem o datorie faţă de memoria acestei interprete de neinlocuit, consemnănd aici, cu sentimentul dureros al dispariţiei sale dramatice, convorbirea pe care am purtat-o cu Doina Badea, fără a bănui atunci nici o clipă că aceasta ar fi putut fi una dintre ultimele sale convorbiri…

â– Aurel Storin: In ce fel de interpret crezi tu, Doina Badea?

Doina Badea: Cred in interpretul durabil. Acela care nu se naşte uşor, dar nici nu moare uşor. Cred in interpretul inzestrat, in afară de glas, cu inteligenţă, cu bun-simţ, cu fantezie…

â– Fantezie? Pentru ce? Fantezia nu-i pentru regizori?

E pentru toată lumea. Iar interpretul işi poate crea - are datoria să o facă - un univers al său, propriu, o lume, o anumită atmosferă, un moment. Interpretul este şi el un creator, nu?

â– Cănd este - este. Cănd nu - nu!

Sigur, depinde şi de ceea ce cănţi.

â– Ce cănţi tu, Doina Badea? Vreau să spun, pe ce criterii, cum iţi alegi căntecele?

Le incerc cu sufletul. Dacă mă impresionează, mă infioară, inseamnă că au şanse. In fond, de ce n-ar putea emoţiona şi pe alţii ceea ce m-a emoţionat pe mine?

■Sigur, e un criteriu…

După ce le incerc, le aleg.

â– Tot cu sufletul?

Cu mintea. Am o nemaipomenită spaimă de ridicol. Le judec, bietele căntece, pănă la disperare: dacă nu mi se potrivesc? Dacă depăşesc măsura? Dacă devin ridicolă? Ce spune căntecul ăsta? Pentru că, nu ştiu cum să-ţi spun, nu mai pot cănta serbede, banale texte de serviciu…

â– Nu mai poţi, dar se mai scriu…

Eu caut idei spuse frumos, cu nobleţe şi gingăşie. Caut texte care să mă oblige nu numai să le cănt, ci să le interpretez ca un adevărat actor. Sigur că interpretul care se bazează pe talentul actoricesc se indepărtează, intr-un fel, de noţiunea de căntăreţ. Fiecare lucrează cu propriile sale mijloace, specifice, şi există un punct unde actorul şi căntăreţul se resping. Ei se intălnesc numai pe platforma intenţiilor generale, de a transmite, de a comunica. Altminteri, ce fel de apropiere poate exista? Mă refer bineinţeles la interpretul care căntă, in sensul că foloseşte din plin resursele sale vocale pentru această indeletnicire. Spun asta pentru că noi numim, in ultima vreme, solişti pe cei care au voce şi interpreţi pe cei care nu au.

â– Cănţi de mult?

De 15 ani. Şase ani am fost complet anonimă, deşi nu căntam deloc mai prost ca acum.

â– Te-ai lansat greu?

Nu e atăt de greu să te lansezi… E greu să te menţii.

â– Te consideri o vedetă?

Nu ştiu… Ba ştiu: nu. Şi de fapt poate că nu suntem niciodată ceea ce considerăm noi că suntem…

Aurel Storin - "Farmecul discret al Teatrului de Revistă", Editura Publimpres, 1997

Femeia, eterna poveste

Actriţa Rodica Mandache ne povesteşte: "In 1965, regizorul Biţu Fălticineanu montase la Teatrul Tănase un spectacol intitulat «Femeia, eterna poveste». Cap de afiş era Doina Badea. In viaţa de toate zilele era o fată tănără, dar nu era reprezentativă pentru «Femeia, eterna poveste», aşa se considera. In parcursul acestui spectacol, spunea o colegă de-a ei, Doina preluase intr-un fel aparte titlul spectacolului şi era mereu strălucitoare. Parcă niciodată nu a mai strălucit ca atunci. In acel spectacol au mai jucat Stela Popescu, Angela Moldovan şi, spun eu, aproape toate stelele din acea vreme!".

Prima doamnă a muzicii uşoare romăneşti

"Pe Doina Badea am cunoscut-o la sfărşitul anilor ’60, cănd şi eu eram foarte tănăr, eram student şi mă afirmasem ca dirijor la Ansamblul «Ciocărlia». In această perioadă am participat impreună la mai multe emisiuni de televiziune. După Dorina Drăghici şi Aurelian Andreescu a apărut intr-o a doua «tranşă» această pleiadă a muzicii uşoare, cu artişti precum Doina Badea, Margareta Păslaru, Mihaela Mihai, Anda Călugăreanu, Luminiţa Dobrescu, Marina Voica… In această perioadă era un fel de concurenţă intre muzica populară şi muzica uşoară. Apărusem noi, in folclor, ca şi tineri instrumentişti sau vocalişti, precum Benone Sinulescu şi, paralel, apăruse şi acest grup de muzică uşoară. Doina Badea s-a impus ca o solistă de excepţie. S-a remarcat cu vocea deosebită pe care o avea, fiind o mare revelaţie şi o mare descoperire. In anii ’60-’70 ea a luat avănt extraordinar, ajungănd, aş putea spune, prima doamnă a căntecului de muzică uşoară romănesc. Era modestă, foarte discretă, nu-i plăcea să se laude, să fie remarcată. Ea a constituit steaua vocală feminină in acest deceniu, ’70-’80", işi aminteşte maestrul Gheorghe Zamfir, despre Doina Badea.

Ioana Radu a plăcut-o pe Doina

Doru Braia: "Ioana Radu, mătuşa mea, pe foarte puţini i-a ajutat, şi nu din egoism artistic, ci sesizănd lipsa de talent. De o singură voce a fost total acaparată, implorănd-o să preia romanţa. Acea voce şi personalitate a fost Doina Badea. Am fost martor la o primire a Doinei in Timpului 13, cănd ea i-a semnalat mătuşii mele că vrea şi simte că poate cănta romanţă. S-a aşezat la pian. A inceput să cănte două-trei romanţe, de bună seamă lipsi dibăcia interpretării pe care Ioana o stăpănea, a corectat-o şi la a doua interpretare era o cu totul alta Doina Badea, căreia specialiştii ii vor remarca ce a avut şi Ioana, vestita terţă in glas".

Citeşte mai multe despre:   doina,   badea,   doina badea,   doina badea 10 septembrie 2007

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de