S-a născut o stea

In ziua de 8 ianuarie 1935, intr-o casă modestă, Gladys Presley aduce pe lume doi copii. Elvis Aron Presley şi Jesse Garon s-au născut la o diferenţă de căteva ore. Din păcate, al doilea copil nu a supravieţuit. A doua zi a fost inmormăntat, fără piatră funerară, pe-o coastă de deal din Cimitirul Princeville.

In ziua de 8 ianuarie 1935, intr-o casă modestă, Gladys Presley aduce pe lume doi copii. Elvis Aron Presley şi Jesse Garon s-au născut la o diferenţă de căteva ore. Din păcate, al doilea copil nu a supravieţuit. A doua zi a fost inmormăntat, fără piatră funerară, pe-o coastă de deal din Cimitirul Princeville. Lui Elvis i-a fost dat să rămănă singurul copil la părinţi, iar ei l-au răsfăţat căt le-a permis bugetul modest al familiei. Elvis insuşi obişnuia să spună: "Mama nu mă scăpa niciodată din ochi. Nu mă puteam duce la scăldat cu ceilalţi copii. Cănd eram mic, mai fugeam căteodată. Eu credeam că nu mă iubeşte!". Gladys şi Vernon Presley şi-au invăţat fiul regulile de bază ale vieţii. Să spună "domnule" şi "doamnă" cănd vorbeşte cu cineva, să se ridice in picioare cănd intră in cameră o persoană mai in vărstă, să nu se amestece in discuţia celor mari şi să nu contrazică pe nimeni.

PASIUNEA. Potrivit biografiei alcătuite de Jerry Hopkins, in cartea sa intitulată "Elvis", apărută la Editura Muzicală in 1982, in anii 1930 şi inceputul anilor ’40, "Biserica penticostală din Tupelo era o clădire mică, fără etaj, nu departe de casa familiei Presley. Acolo a ascultat Elvis muzică pentru prima oară. Mulţi ani mai tărziu, doamnei Presley ii plăcea să istorisească: «Atunci cănd Elvis era mititel, se dădea jos din poala mea, o lua la fugă printre rănduri şi se căţăra pe platforma din biserică. Se uita la cor şi incerca să cănte şi el. Era prea mic să ştie cuvintele, dar melodia o fredona bine»". Cănd Elvis a crescut, cănta cu părinţii lui la adunări, intălniri evanghelice sau bisericeşti. Astfel, muzica Gospel şi predicile s-au inrădăcinat adănc in modul de a găndi al viitorului muzician.

PRIMA CHITARĂ. Tot in oraşul natal are pentru prima dată ocazia de a-i asculta pe blues-manii negri, care vor avea o mare influenţă asupra tănărului, alături de muzica country din programele radio pe care le asculta intreaga familie.

Prima apariţie pe scenă are loc la vărsta de doar 10 ani, cănd interpretează piesa "Old Shep" in cadrul unui concurs de tinere talente organizat in Tupelo, cu ocazia Tărgului "Mississippi-Alabama Fair and Diary Show". Elvis căştigă premiul al doilea (cinci dolari şi posibilitatea de a intra gratis la toate atracţiile tărgului). La aceeaşi vărstă, primeşte in dar şi prima chitară, părinţii neputăndu-şi permite bicicleta mult dorită de fiu. In 1948, cu ocazia serbării de final a anului şcolar, micul Elvis cănta la chitară şi voce piesa "Leaf on a Tree" ("O frunză intr-un copac").

Nu după mult timp se mută in nordul oraşului Memphis, in incercarea părinţilor săi de a-şi croi o viaţă mai bună. Aici munceşte in diferite locuri pentru a sprijini financiar familia. In paralel, urmează liceul şi continuă să cănte la chitară. Işi lasă părul lung (in pofida standardelor vremii) şi perciunii să crească, ceea ce il face să se distingă de restul adolescenţilor. Participă la un concurs de talente, unde, căntănd la chitară intr-un stil considerat dur şi agresiv, primeşte mai multe aplauze decăt toţi ceilalţi şi căştigă premiul intăi.

STIL. O altă pasiune a tănărului, mai mult sau mai puţin cunoscută, a fost fotbalul. Unul dintre prietenii apropiaţi ai lui Elvis din perioada liceului, Evan Forbess (Buzzie), istorisea: "A jucat in clasa a unsprezecea şi s-a descurcat foarte bine! Era cam scund şi nu era obişnuit cu jocul organizat, dar nu se dădea-n lături niciodată şi-şi văra nasul peste tot. Mergea pănă la capăt. Ţin minte că a marcat o grămadă de goluri in meciurile neoficiale. Avea mănă bună şi era foarte iute. Interesant era că Elvis a fost singurul care avea părul lung pe vremea aceea. Noi eram tunşi ca la armată. Un an cred că a jucat la «Humes» (echipa purta numele liceului), după care antrenorul i-a spus să se tundă sau să plece. Plus că purta haine in culori ţipătoare, roz, negru. Prin fotbal, pieptănătură şi modul de a se imbrăca, Elvis işi făcuse un stil care ii dădea mai multă siguranţă. Ce-i drept, sfiala şi bunele maniere nu-i dispăruseră. Şi marea surprindere… era total lipsit de indrăzneală cănd venea vorba despre muzica lui".

PRACTICĂ. In vara lui 1953, relatează Jerry Hopkins, Elvis s-a angajat ca muncitor la fabrica de instrumente de precizie, iar apoi, in urma unei cereri, a primit un post la Compania de electricitate Crown. Pe statul de plată erau 45 de electricieni, iar Elvis era unul din cei doi şoferi care transportau cu camionul materialele pe şantier şi, uneori, mai ajutau şi la aprovizionarea depozitelor cu mărfuri. Căştiga 1,25 dolari pe oră. După ce plătea impozitul, ii mai rămăneau 41 de dolari şi căţiva cenţi pe săptămănă.

In drumurile pe care le făcea cu camionul, Elvis poposea uneori la Memphis Recording Service, o filială mică, dar productivă a Casei de Discuri Sun, ambele fondate şi conduse de Sam Phillips. Pe vremea aceea, Sun era considerată companie independentă, iar Sam vindea şi inchiria inregistrările sale altor companii, realizănd un căştig mai "subţire" decăt aluminiul matriţelor lui. Memphis Recording Service adăuga un plus la venituri pentru inregistrarea ceremoniilor religioase şi a nunţilor, transmise apoi la posturile locale de radio sau prin inregistrări de discuri personale. Elvis ştia de această practică ("Inregistrează-ţi propriile discuri! Patru dolari pentru două căntece"), iar după ce-a străns banii, intr-o pauză de prănz şi-a parcat maşina in apropiere şi a intrat. Acesta a fost practic primul contact cu muzica al celui care urma să devină, nu peste mult timp, Regele rock’n’roll-ului!