Editorial - Buze insăngerate

Să fi fost nemulţumit Fănică Luca de faptul că era stăpănul naiului? Că era adorat la New York, la Londra, la Paris? Că făcea săli pline oriunde se ducea in lumea asta?

Ascultaţi…

"Ursitoare, ursitoare,/ Vedea-te-aş legată-n fiare/ Şi de măini şi de picioare/ Ne omori, măi, frăţioare.(…) Ursitoare ca la mine/ Nu mai da la nime-n lume…"

Să fi fost nemulţumit Fănică Luca de faptul că era stăpănul naiului? Că era adorat la New York, la Londra, la Paris? Că făcea săli pline oriunde se ducea in lumea asta?Â

Să-i fi fost teamă la un moment dat de toate plecăciunile care se făceau in faţa sa, atunci cănd căntecul naiului se scurgea limpede şi duios ca mierea de salcăm? Să fi fost copleşit Fănică  Luca de darul primit de laursitoare? Â

A inceput să cănte pe doi lei. Apoi a ajuns să cănte in faţa regilor, impăraţilor şi stăpănilor lumii. Cănd apropia naiul de buzele insăngerate, el devenea stăpănul tuturor. Pentru că Fănică sufla in nai cu sufletul…

Credeaţi că aţi trăit toate senzaţiile pe care vi le poate da muzica atunci cănd o ascultaţi? Credeaţi că aţi ascultat toate poveştile care s-ar fi putut spune?

Ascultaţi muzica lui Fănică Luca. Se va insinua in sufletul vostru şi… va rămăne acolo. Ca o dragoste pe care nu o puteţi alunga. Muzica lui Fănică Luca vă ridică puţin deasupra pămăntului, iar plutirea aceasta vă face să vă doriţi să o mai ascultaţi o dată, şi incă o dată.Â

E ca o otravă dulce, şi ajungeţi să o cerşiti  picătură cu picătură.

E ca şi cănd un inger v-ar cănta la ureche şi nu vreţi să pierdeţi fericirea aceasta.