Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Părintele "fluieraşului" a fost solicitat in turnee internaţionale şi angajamente la celebrele teatre "Palladium" din Londra şi "Chatellet" din Paris. De aceea, cele mai multe dintre creaţiile sale şi-au găsit locul pe plăcile editate de cele mai reprezentative case de discuri din Europa."His masterâs voice - Gramophones and Records" din Marea Britanie ii lansează albumul "Foaie verde de trei sfanţi (ia-mi cuţitul din ficaţi)".
In perioada interbelică, Fănică Luca a fost considerat cel mai mare naist din lume.
Părintele "fluieraşului" a fost solicitat in turnee internaţionale şi angajamente la celebrele teatre "Palladium" din Londra şi "Chatellet" din Paris. De aceea, cele mai multe dintre creaţiile sale şi-au găsit locul pe plăcile editate de cele mai reprezentative case de discuri din Europa. "His masterâs voice - Gramophones and Records" din Marea Britanie ii lansează albumul "Foaie verde de trei sfanţi (ia-mi cuţitul din ficaţi)". Fermecaţi de interpretarea naistului, britanicii adaugă pe coperta discului un titlu simbolic: "Trei calităţi vitale: un mare artist, cea mai bună inregistrare, reproducere perfectă". Aceeaşi casă de discuri face cunoscut publicului internaţional şi albumele "Mă muncesc puică de-un an", "Să simţi şi tu ce este amorul", "N-am să trăiesc căt pămăntul", "Sănge rău" şi "Lele - a dracului mai eşti".
LAMPA⦠Ulterior, germanii de la "Homocord Electro", in colaborare cu "His masterâs voice", lansează "La Ciolpani, la Crucea Inaltă". O parte dintre romanţele lui Fănică Luca au fost editate şi de casele de discuri din Romănia. "Cel mai mare, cel mai ieftin, cel mai conştiincios magazin de muzică, «La Harpa», din Craiova", pune in circulaţie albumul "Lampa", in cadrul căruia naistul a fost acompaniat de formaţia "Salomeea". Tot "La Harpa" răspăndeşte şi discul "Văluica". Fănică Luca a apelat la aceeaşi orchestră, aflată sub bagheta lui Petrică Salomeea.
Casa de discuri "Plăci Odeon", aflată sub auspiciile Operei Naţionale Bucureşti, contribuie şi ea la succesul naistului, ingrijind apariţia albumului "Fănică Luca - Tenor". Discul conţinea piese precum: "Sănge rău la ce mi-aşi face", "Boală, boală", "N-ai să ştii niciodată", "Lampa", "Olteanul pe drum", "Ai pitiş, pitiş", "Ţii tu minte, fă, Lenuţă", "Văluica", "Eram tănăr ca frăguţa" şi "Mănă Gheorghe boii bine".
EMBLEMĂ. După momentul iniţial de apariţie a căntecelor sale pe plan internaţional, fapt datorat caselor de discuri europene, instituţia "La Barbu Lăutaru" Matei, magazin special de piane, note, instrumente muzicale, gramofoane, plăci şi ace, preia albumul "Pentru tine, fă, Ileano".
"La Barbu Lăutaru" a păstrat insă emblema sub egida căreia a apărut albumul: grandioasa "His masterâs voice". "Tăticul meu a scos foarte, foarte multe discuri. Nu le mai ştiu numărul", ne spune dna Marica Luca, fiica naistului. Se pare că Fănică Luca a căntat cu vocea pănă la inceputul anilor â40, după aceea, doar cu naiul i-a incăntat pe admiratorii săi.
Microbul naiului
Omul de radio Gheorghe Verman işi aminteşte cu drag de părintele naiului: "Fănică Luca, la inceput, m-a impresionat că avea o figură autentică de lăutar. Rostesc cuvăntul lăutar cu respectul cuvenit acestui gen de interpret. Cănd l-am cunoscut eu, Fănică era deja profesor de nai la Conservator. Avea un stil foarte deosebit. Auzisem inregistrări cu el cu mult inainte să am ocazia de-al intălni, dar incă nu intrase in mine microbul naiului. Mult mai tărziu aveam să ghicesc şi să-mi dau seama de puterea acestui instrument unic. Un instrument care porneşte de la dimensiunile atăt de mici, dar capătă proporţii fabuloase... " (Oana Vătăşelu)
Nu a făcut rabat de la calitate
"Toţi naiştii de astăzi l-au avut ca profesor pe Fănică Luca", afirmă Verman. "Pentru cei care nu ştiu acest lucru, naiul este considerat un instrument cu puteri demiurgice. Muzica ce naşte din instrumentul respectiv este căntată in biserici. De aceea, intre interpret şi nai trebuie să existe o relaţie specială. Pentru studenţii lui Fănică Luca era o corvoadă plăcută, deoarece pretenţiile profesorului erau ridicate. Cerea tuturor elevilor săi ca 8-10 ceasuri pe zi să repete, pentru a se menţine. A inregistrat foarte puţin! Nu a făcut rabat de la calitate. De altfel, toţi aceşti mari interpreţi au un numitor comun: acela că nu au căntat cu mediocrităţi. Şi mai au o caracteristică: niciodată nu căntau o piesă la fel. Ca in cazul muzicii jazz improvizau ori de căte ori simţeau nevoia. Fănică Luca a ajuns din intămplare să cănte la nai. Interpreta la mai multe instrumente, căntase intr-un taraf. Dar naiul l-a atras, după cum insuşi spunea, prin originalitate. N-a ştiut insă că va crea o şcoală⦠cea de nai romănesc". (Oana Vătăşelu)
Valoare recunoscută
"L-am auzit căntănd pe Fănică Luca. Lucra cu un grup de trei tineri şi după aceea am aflat de la el povestea lui Gheorghe Zamfir", ne spune Gheorghe Verman. "Fănică Luca este cu certitudine părintele «fluieraşului».
Nu există naist care să nu-i recunoască valoarea. Gheorghe Zamfir a avut şansa să ajungă, printr-o intămplare, in faţa lui Fănică. Gheorghe Zamfir cănta la acordeon şi venise cu tatăl său din Găeşti să se inscrie la secţia acordeon. Dar nu erau clase. Cănd să plece s-a intălnit cu Fănică Luca. S-a uitat la el, la conformaţia feţei lui... şi l-a luat la secţia nai". (Oana Vătăşelu)
