x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Florian Pittiş Dreptul la poezie

Dreptul la poezie

de Rodica Mandache    |    01 Sep 2008   •   00:00

În anii ’80 la Teatrul Bulandra erau minunate seri de poezie... acolo, la sala de la Grădina Icoanei.

În anii ’80 la Teatrul Bulandra erau minunate seri de poezie... acolo, la sala de la Grădina Icoanei.


Erau seri universitare pentru studenţi şi elevi, căci Moţu, îndrăgostit pătimaş de poezie şi de muzică, făcea spectacole care nu se vor mai repeta. Era o perioadă de viaţă cenuşie, cu plafonul jos, în tineri găsea OSTOIRE şi spiritul liber al poeziei. “Sînt tînăr, Doamnă” – striga în acei ani Florian Pittiş şi cu el întreaga generaţie care astăzi are părul grizonat. Prin Mircea Dinescu, Nichita, Păunescu, Radu Stanca, Ion Barbu, Mihai Beniuc, Marin Sorescu – tineretul de-a valma striga dreptul la supravieţuire. Nu erau doar seri de poezie.


MISTERUL ARTEI. Erau seri de iubire şi de taină. Simţul lui muzical, ritmul, armonia nativă – părea o felină cînd se mişca pe scenă şi pe stradă, de altfel, îl făcea să spună poezie într-un fel misterios şi religios. Era o alergare printre raţiune şi pasiune, care se şi căutau una pe cealaltă. Toată generaţia tînără îl idolatriza pe Moţu Pittiş. Spectacolele de poezie de la Teatrul Bulandra erau mai puţin spectacole şi mai mult ritualuri secrete – în ritmul crunt de supravieţuire în epoca în care răul era altfel decît acum. Avem mulţi actori care ştiu “să spună” poezie. Moţu era unul dintre ei.

Fiind un cetăţean şi un actor responsabil, Moţu ştia, înţelegea cu inima lui inteligentă, cît de important este “a educa publicul tînăr” pentru a recepta emoţia, dragostea: Căci dacă dragoste nu e/ Nimic nu e! Poezia are rolul de-a lega oamenii cu alţi oameni. Moţu, pînă a închis ochii, prin postul lui de radio, asta a făcut.

×