Istorie R3 Net: “Florian Pittiş”

Un artist a navigat pe o corabie pentru prima dată în anul 2004, într-o zi de 16 noiembrie, transformînd o idee într-un univers spectaculos.

Un artist a navigat pe o corabie pentru prima dată în anul 2004, într-o zi de 16 noiembrie, transformînd o idee într-un univers spectaculos.

Florian Pittiş, cel care spunea despre sine “Nu îndrăznesc să mă numesc hippie, dar mi-am dorit toată viaţa să fiu un hippie”, aşază la temelia net-radioului pe care îl construieşte şi conduce ideile flower power de care a fost îndrăgostit aproape întreaga viaţă, purtîndu-le nestingherit din FM în cyberspace şi, în acelaşi timp, dăruindu-le constant şi fără epuizare oamenilor care au ajuns în preajma sa.

IDEEA. Din dorinţa de a fi în pas cu noua generaţie, Moţu se orientează spre un domeniu accesibil tuturor, un spaţiu ales de tineri – Internetul. “Pe mine mă interesează mult mai mult, în momentul de faţă, universul.www., căruia eu i-am spus velvet freedom”, spunea Moţu, făcînd referire la “libertate de catifea” – muzica bună, sentimentul de libertate, tinereţea fără limite îşi pot găsi domeniul perfect în spaţiul virtual.

ANAGRAMĂ. “Totul a început în decembrie 2003, printr-o hotărîre a Consiliului de administraţie, atunci cînd Societatea Română de Radio s-a văzut nevoită să rămînă doar cu două posturi cu acoperire naţională. Am văzut scris acolo: «începînd cu 1 iunie 2004, Radio3 România Tineret va emite numai pe internet»“, spunea Florian Pittiş. Aşa a fost înfiinţat Radio3net, un post pentru tineret (trei Net dă, prin anagramare, tocmai cuvîntul “tineret”), condus de Moţu, un suflet tînăr, orientat spre viitorul generaţiilor tinere. Din această dorinţă de a apropia publicul tînăr de postul public de radio, dintr-o nevoie aparent simplă, a transformat o idee într-un univers spectaculos: primul radio public în lume, în exclusivitate pe Internet – Radio3net.

LANSARE. Radio3net a fost lansat oficial la 16 noiembrie 2004, atunci cînd Moţu şi echipa sa, din care făceau parte, în acel an, 10 angajaţi şi 10 colaboratori, au pornit în descoperirea unui tărîm neexplorat pe atunci în Romania.

Moţu propunea prin proiectul său, Radio3net, o nouă viziune – adaptarea emisiunilor la anumit gen de ascultător radio, ascultător-utilizator, un site dotat cu toate lucrurile pe care un utilizator şi le poate dori – emisie radio, arhivă radio, arhivă video, spectacole de teatru, camere web, chat, informaţii utile, ştiri, un loc de întîlnire pentru oamenii care au aceeaşi pasiune: muzica.

SITE-UL. Roşu şi negru... îţi atrage atenţia înainte de toate imaginea aflată pe marginea de sus a site-ului: steluţa Radio3net şi “online, on net, on air” mişcate în ritmul bătăilor de inimă... apoi observi uimit că poţi vedea realizatorul emisiunii, o parte din studio, poza lui Moţu aflată, parcă, în acelaşi rînd cu moderatorul. Nu poţi cuprinde tot dintr-o privire, aşa că te avînţi curios în descoperirea site-ului.

Evenimentele, ca o descleştare a românilor doritori de frumos, s-au ţinut şi se ţin lanţ. Împreună cu Jurnalul Naţional, Radio3net a adus publicului din România bucuria de a asculta muzică românească: “Un’ te-ai dus tu, folkule...?”, “Cîntecele noastre, toate”, “Deşteaptă-te, rockule!”, “Folk You! – Folk de tabără”; site-urile aflate în site-ul Radio3net îţi descreţesc fruntea şi te conduc spre o altă lume: Radio Big Bank, “Long live, Amadeus!”, “George Enescu”, “Bob Dylan”, “Search&Play”, “Galeria Nemuritorilor” sau “Hall of Fame”. De asemenea, ai la dispoziţie cele mai bune 500 de albume, cele mai bune 500 de piese, cei mai mari 100 de chitarişti ai tuturor timpurilor, cei mai buni 100 de artişti rock ai tuturor timpurilor şi 1.001 albume de ascultat într-o viaţă.

CHATUL R3. O dată cu lansarea site-ului a avut loc şi lansarea chat-ului Radio3 – încorporat în site, iar sintagma “creează dependenţă” este cît se poate de reală atît pentru moderatori, cît şi pentru utilizatori. Cel mai de seama chat-eraş de pe chat-ul Radio3net a fost Moţu Pittiş; zi şi noapte nick-urile sale “Dylan” şi “Bob Dylan” erau acolo. Oricare îi era nick-ul folosit, saluta la fel: “Bună seara prieteni, bună seara tuturor!”.

DARUL. Întrebat care este publicul-ţintă al Radio3net, Moţu a răspuns: “Orice fiinţă umană care dispune de un calculator conectat la internet şi e capabilă să tasteze”, iar despre dorinţa echipei Radio3net Florian Pittiş spunea: “Ambiţia noastră este să înglobăm în acest site tot ceea ce ar putea interesa măcar o dată un singur român”.

Ce a învăţat echipa Radio3net din călătoria alături de Moţu? A învăţat că libertatea de exprimare este cel mai mare, dar că o emisiune reuşită nu depinde atît de lucrurile fizice, cît de investiţia sentimentală într-un lucru în care crezi şi pe care-l susţii, că poţi face orice îţi propui, dacă ai sprijinul celor din jur.

Privilegiul de a lucra cu Moţu Pittiş ne-a transformat... Deşi idealist, Moţu a reuşit să creeze un univers frumos într-o lume nu tocmai frumoasă, să îşi ducă ideea mai departe, indiferent de presiunile şi de obstacolele întîlnite pe parcurs, a văzut în tinerii zilei de azi puterea de a transforma şi cele mai neînsemnate lucruri în lucruri cu adevărat valoroase. Moţu ne-a dăruit, prin Radio3net, şansa de a cunoaşte oameni frumoşi, de a fi aproape de muzica dragă sufletului nostru şi de a împărţi cu lumea întreagă o minune de radio.

Festival. Festivalul de arte pentru liceeni – Florian Pittiş este ideea unor tineri care au reuşit performanţa de a realiza ceea ce adulţii n-au reuşit. Înregistrările celor trei seri ale festivalului se pot vedea pe www.radio3net.ro. Cum le-a venit ideea liceenilor, l-am întrebat pe tînărul Andrei Gheorghe, principalul “vinovat”. “Totul a început anul trecut la o discuţie cu doamna director adjunct a Colegiului Naţional Gheorghe Lazăr, Ionela Neagoe despre viitoarele poiecte ale şcolii. I-am propus un festival de arte, teatru şi muzică în memoria lăzăristului Florian Pittiş. De ce Florian Pittiş?! Ceea ce am apreciat la Florian Pittiş, în mod special, a fost mîndria pe care o avea atunci cînd venea vorba de Liceul Lazăr şi spiritul lui veşnic adolescentin. Ba, mai mult, el ne-a onorat cu prezenţa ori de cîte ori am avut nevoie. Cînd a venit împreună cu Folk fără vîrstă, la discuţiile de după spectacol, Moţu a acceptat să vină la orele de dirigenţie, să ne vorbească şi să ne împărtăşească din experienţele lui”. Aşa le-a venit ideea, punerea ei în practică a fost o reuşită, iar aceşti tineri minunaţi şi-au promis că o să facă o “ispravă” la fel şi în anul următor. Vom fi acolo, la Bulandra!