Ne invelea pe toţi, ca apa

Alexandru Tocilescu, Dan Puican, Ion Besoiu, Marcel Iureş şi Alexandru Darie, artişti şi prieteni care vorbesc cu drag despre Moţu.

Alexandru Tocilescu, Dan Puican, Ion Besoiu, Marcel Iureş şi Alexandru Darie, artişti şi prieteni care vorbesc cu drag despre Moţu.

Le-a fost şi greu şi uşor să vorbească despre Florian Pittiş. Greu, pentru că sunt atăt de multe lucruri de spus despre personalitatea lui cu tendinţe de om renascentist, cu atătea direcţii spre care s-a indreptat cu tenacitate şi uneori cu perfecţiune. Uşor, pentru că l-au iubit, l-au admirat, i-au stat in preajmă. Chiar dacă el s-a dus să moară puţin, cum spune poetul, nimic din ce i-a legat nu poate fi uitat sau şters. Pentru oamenii de teatru cu care am vorbit, Moţu rămăne un inaripat, un om bun, care ii invelea pe toţi cu apa, un nonconformist cu voce divină, un Rege-Soare mai original decăt Ludovic insuşi, un om pe care bătrăneţea l-a refuzat definitiv.

REGELE-SOARE. Alexandru Tocilescu, regizorul care l-a distribuit in Laertes din "Hamlet", rol despre care mulţi au spus lucruri la superlativ, crede despre Moţu că n-a avut puterea să fie bătrăn. Este convins că Pittiş trăia acut groaza de bătrăneţe. "Viaţa nu-i mai oferea din punct de vedere fizic datele de care avea nevoie ca să fie omul tănăr şi permanent in mişcare, aşa cum a fost. Această groază de bătrăneţe a imbrăcat la el forme paroxistice, şi ideea de a se vedea la 75 de ani in aceeaşi blugi şi cu acelaşi păr lung i se părea ridicolă." Cu toate că a fost excepţional in "Hamlet" şi in "Furtuna" şi alte piese, Tocilescu crede că punctul culminant al carierei interpretative l-a atins Florian Pittiş in "Cabala bigoţilor", unde avea rolul Regelui-Soare, şi unde "era mai original decăt Ludovic insuşi". Pasiunea pentru muzică, dragostea de modernitate, dorinţa de a fi contemporani cu tot ce se intămplă "pentru a nu fi comici in faţa tinerilor" sunt lucruri care i-au unit intr-o amiciţie profundă pe cei doi oameni de teatru. Cortina s-a tras prea repede insă, iar "Toca" n-a mai avut timp să-i restituie Regelui-Soare casetele audio şi video imprumutate.

CADOU NEAŞTEPTAT. Pentru Teatrul "Bulandra" sau pentru directorul acestuia, prezenţa aureolată a lui Pittiş se confundă. Are aproape acelaşi inţeles. Regizorul era un adolescent cănd Florian Pittiş a venit in casa părinţilor săi şi, cunoscănd pasiunea lui pentru muzică, i-a adus un disc original cu Jimmy Hendrix. "Am căzut de pe scaun… M-a uimit un cadou atăt de frumos şi neaşteptat de la un om pe care il vedeam prima dată in viaţă…", povesteşte Alexandru Darie. "Un lucru dureros pentru mine este că n-am apucat să il văd revenit pe scena de la «Bulandra» in rolul lui Prospero, aşa cum plănuiam. Jucase un Ariel excepţional in «Furtuna» lui Shakespeare, iar acum voia să joace Prospero". Ştia de la Moţu că avea idei extraordinare pentru viitor: să transmită un spectacol in timp real, să aducă, prin tehnologie de ultimă oră, in faţa a zeci de mii de oameni artişti din lumi diferite, cum ar fi Bob Dylan şi Sting, de exemplu. La el m-a impresionat mai ales bucuria aceasta de a trăi. Era o plăcere să te intălneşti şi să vorbeşti cu el", ne-a mai spus Alexandru Darie.

TO-TI-TĂ-TĂ. Marcel Iureş a intrat in echipa de la "Bulandra" in 1980 şi işi aminteşte că Florian Pittiş se purta cu multă bunătate cu toţi actorii proaspăt veniţi acolo. "Era bun, ne invelea pe toţi ca apa…". Marcel Iureş ne-a povestit despre imensa putere a lui Moţu de a oferi prietenia sa. "Eram tot timpul la el acasă. Ne lua mereu să ascultăm concerte, albume de muzică rock, muzică excepţională. Avea un zămbet pentru oricine. In seara dinaintea naşterii băiatului meu stăteam şi incercam să găsim un nume care să rimeze cu Iureş. Căutam un nume mic. Şi ne tot jucam cu diverse ritmuri, din o silabă nu era bine, din două mergea şi nu mergea. Pe urmă am găsit din patru. Şi i-am spus fiului meu vreo doi ani To-ti-tă-tă… La sugestia lui Moţu, care avea mult umor. L-am numit Alexandru, un nume din patru silabe…". Deşi diferiţi in jocul lor actoricesc, Iureş mărturiseşte cu admiraţie că Pittiş "este unul din actorii cu care aş fi vrut să fac la un moment dat schimb pe scenă".

DE NEINLOCUIT. Actorul Ion Besoiu i-a fost partener de scenă şi director la "Bulandra", dar şi prieten. "A fost bun in rolul din «Lungul drum al zilei către noapte», in «Elisabeta I», dar era foarte bun şi cănd rostea un monolog pe scena Studio de la «Bulandra». Pentru el exersa o jumătate de oră in cabină inainte, cerea mult dramatism, fineţe şi exactitate de dicţie", işi aminteşte Ion Besoiu. L-a văzut de pe scenă in Laertes pentru că in aceeaşi piesă, "Hamlet", Ion Besoiu era Polonius. Mărturiseşte că uneori a avut de invăţat de la Florian, chiar dacă vărsta cerea să fie invers. I-a admirat intotdeauna eleganţa profesională, comportamentală, probitatea morală şi cultura excepţională, dar şi "indrăzneala inaripată şi spiritul său de lup-tător pentru libertate". Besoiu regretă că nu au jucat impreună in nici un film. Işi aminteşte că inainte de 1989, intr-un turneu in Statele Unite, Pittiş i-a cerut să il lase să meargă la un concert al celor de la Rolling Stones. A avut incredere in el şi nu l-a dezamăgit, intorcăndu-se alături de echipa de teatru plin de bucurie şi admiraţie faţă de celebrii solişti de muzică rock pe care putuse să-i vadă pe viu. Ion Besoiu mai povesteşte că Moţu avea un deosebit simţ al ritmurilor, şi pe scenă ştia să redea acest lucru fără să complexeze pe vreunul dintre colegii săi. "A luat lecţii de pantomimă cu Marcel Marceau la Paris şi s-a intors de acolo cu tot ce a invăţat, dornic să ne arate şi nouă. Era un bun dansator, era cu trei clase deasupra noastră, dar de o eleganţă profesională deosebită, nu ne făcea să ne simţim inferiori pentru aceasta."

Ion Besoiu consideră că Florian Pittiş este de neinlocuit.

PRIMUL ROL LA RADIO. Regizorul Dan Puican este cel care i-a deschis lui Moţu porţile spre lumea teatrului radiofonic. "In 1965 am făcut un serial după romanul lui Panait Istrati, «Cosma». Şi imi trebuia neapărat un băiat tănăr. La sugestia Elenei Negreanu, care lucra la radio, dar era şi profesoară la Institutul de Teatru, l-am luat pe Florian Pittiş. A fost o colaborare incăntătoare, un serial de mare succes. Intre timp, in 40 de ani, a făcut făcut multe emisii cu vocea lui inconfundabilă. Recita versuri foarte frumos. Am făcut şi multe emisiuni de divertisment cu Pittiş". Dan Puican spune că totdeauna se emoţiona cănd auzea vocea lui la emisiunea de televiziune "Teleenciclopedia"."Avea o ironie in glas exact cănd trebuia, fapt pentru care eu l-am luat in foarte multe emisii de divertisment la radio, ştia să pună punctul, ştia să scoată in evidenţă ceea ce criticam". Deşi l-a distribuit in multe roluri de divertisment, regizorul crede că lui Pittiş i se potriveau rolurile dramatice, pentru felul in care rostea cuvintele, pentru figura de intelectual şi pentru modul in care ştia să privească.

Mulţi oameni de teatru sau prieteni ar fi putut să vorbească despre Florian Pittiş. Figura lui luminoasă nu putea fi prinsă intru totul insă in paginile nici unui ziar din lume. Să lăsăm doar aplauzele din găndurile noastre să ii urmărească zborul spre cer.