Orchestră

Dragostea de teatru a lui Florian Pittiş s-a manifestat incă din copilărie. Abia ştia să silabisească bine cănd a inceput să citească piese de teatru. Mai intăi a citit toate cărţile de teatru din casă, apoi pe cele din biblioteca şcolii.

Regia, traducerea, adaptarea scenică, decorul, ilustraţia muzicală şi rolul principal: Florian Pittiş.

Dragostea de teatru a lui Florian Pittiş s-a manifestat incă din copilărie. Abia ştia să silabisească bine cănd a inceput să citească piese de teatru. Mai intăi a citit toate cărţile de teatru din casă, apoi pe cele din biblioteca şcolii. Mărturisea intr-un interviu că era fascinat de piesele de teatru, părăndu-i-se uimitor că numele personajelor erau scrise cu majuscule. A inceput să vadă mult teatru, să fie atras de jocul actoricesc. Mai tărziu, după ce a testat posibilităţile jocului, a dorit să monteze piese de teatru după gustul său. Cum nu se ştie dacă dragostea de teatru a fost mai mare decăt cea pentru muzică, prima piesă regizată de Pittiş a fost "Cum se numeau cei patru Beatles?". Un succes, ca orice lucru care purta marca Pittiş. Era in 1980.

NOROCUL. Apoi, regizoratul şi l-a continuat cu spectacolul "Căntec pentru mine insumi", unde a făcut nu doar regie, ci şi adaptare scenică, decor şi interpretare. In "Căinele grădinarului", după piesa lui Lope de Vega, a distribuit-o pe Emilia Popescu, studentă pe atunci la teatru. Au făcut amăndoi roluri excepţionale in acest spectacol. Era atăt de bună piesa incăt oamenii făceau cozi imense la bilete. De altfel, Emilia a mai jucat şi in "Meditaţiile Ritei", o piesă regizată tot de el. Emilia Popescu avea să declare intr-un interviu (in Formula As) că ma-rele ei noroc se numeşte Florian Pittiş. Despre primul rol sub regia lui Moţu, Emilia Popescu povestea: "Lui Pittiş ii datorez norocul de a fi fost angajată la Teatrul «Bulandra», pe cănd aveam doar 22 de ani. Un noroc enorm! In fond, poţi să ai talent şi să ramăi acasă. Am debutat intr-un musical trăsnit, «Căinele grădinarului», după Lope de Vega. Era un musical-rock, cu muzica de Chifiriuc, in regia lui Moţu Pittiş, fireşte. El era partenerul meu. Mai erau in distribuţie şi Oana Pellea, Marcel Iureş (intr-un rol mititel)... Spectacolul ăsta s-a jucat din 1988 pănă in 1993".

PUNCT. Cu "Black and white", Florian Pittiş şi-a ară-tat din plin puterile creatoare: a făcut traducerea piesei scrise de Keith Waterhouse şi Willis Hall, apoi regia şi ilustraţia scenică. Nu se ştie cum ar fi fost rolul Prospero din "Furtuna" lui William Shakespeare pe care il plănuia pentru viitorul apropiat impreună cu regizorul Alexandru Darie. Dar dacă rolul lui Ariel din aceeaşi piesă i-a făcut pe mulţi să spună că a fost excepţional, de ce n-ar fi fost la fel şi acesta? Tot mai ocupat cu treburile radioului pe care il conducea, şi unde a lăsat atătea lucruri bune in urma lui, revenirea pe scena teatrului, indiferent de postura in care s-ar fi aflat, Moţu şi-a tot amănat-o. Pănă cănd Marele Regizor l-a chemat la El.

In lumea teatrului

ACTOR. Florian Pittiş a avut roluri memorabile in piesele de teatru: "Antigona", de Sofocle (regia: Alexandru Tocilescu), "Bună seara, domnule Wilde", de Oscar Wilde (regia: Alexandru Bocăneţ), "Titanic Vals", de Tudor Muşatescu (regia: Toma Caragiu), "Iulius Cezar", de William Shakespeare (regia: Andrei Şerban), "Scoica de lemn", de Fănuş Neagu (regia: Dan Nasta), "Elisabeta I", de Paul Foster (regia: Liviu Ciulei), "Furtuna", de William Shakespeare (regia: Liviu Ciulei), "Azilul de noapte", de Maxim Gorki (regia: Liviu Ciulei), "Lungul drum al zilei către noapte", de Eugene O’Neill (regia: Liviu Ciulei), "Hamlet", de William Shakespeare (regia Alexandru Tocilescu), "A 12-a noapte", de William Shakespeare (regia Liviu Ciulei).

REGIZOR. Moţu a regizat piesele de teatru: "Cum se numeau cei patru Beatles", de Stephen Poljakoff, "Căinele grădinarului", de Lope de Vega, "Black and White", de Keith Waterhouse şi Willis Hall, "Meditaţiile Ritei", de Willy Russel, precum şi spectacolul "Poezia muzicii tinere".