x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mare pion al "şahului" componistic

0
Autor: Luminita Ciobanu 09 Noi 2009 - 00:00
Mare pion al


Maestrul Gheorghe Zamfir şi-a amintit cu bucurie de anii în care era student la Conservatorul "Ciprian Porumbescu".

A fost coleg cu Florin Bogardo până în anul trei de facultate. "În anul trei el a trecut la Compoziţie, iar eu la Dirijorat", şi-a amintit muzicianul Gheorghe Zamfir, care la doar 25 de ani era singurul dirijor din ţară absolvent de Conservator, apoi, cu naiul său, a fermecat o lume întreagă. "Florin era un student sârguincios, serios, făcea parte din elita studenţească, pentru că mi-au fost de asemenea colegi de an şi Dan Ştefănică, şi Cornel Fugaru, acesta din urmă mi-a fost chiar coleg de grupă.

Mi-aduc aminte că s-a stârnit o adevărată revoluţie în facultate în momentul în care Florin Bogardo, student în anul IV, a fost premiat la Festivalul de la Mamaia pentru melodia «Cum e oare?», interpretată de Margareta Pâslaru", spune maestrul Gheorghe Zamfir.

"Florin Bogardo a fost apoi un excelent inginer de sunet în radio. Nici nu se putea altfel, doar venea dintr-o şcoală - Conservatorul "Ciprian Porumbescu" - unde a avut cei mai buni profesori... Florin Bogardo este unul dintre marii pioni ai jocului de şah componistic al ultimelor patru decenii şi va rămâne în galeria marilor compozitori alături de Aurel Giroveanu, George Grigoriu, Elly Roman", încheie reputatul muzician.

 

Perfecţionist
Îndrăgitul interpret Mihai Constantinescu l-a întâlnit pe compozitorul Florin Bogardo în anii în care acesta era inginer de sunet la Radiodifuziunea Română. "Eu eram la începuturi, iar el era un inginer de sunet excelent. În acei ani era la mare modă melodia «Să nu uităm trandafirii». Florin, pe lângă faptul că era un mare compozitor, era totodată un om cu o sensibilitate ieşită din comun, un tip de un rafinament rar. Fiind extraordinar de sensibil şi delicat, probabil că ăsta este şi motivul pentru care s-a retras din lumea artistică.

Era foarte pretenţios în perioada în care era inginer de sunet, întotdeauna dorea să facă totul perfect. De aceea era foarte căutat. Era unul dintre puţinii ingineri de sunet extraordinari din Radio. Avea foarte mult bun-gust şi cred că dintre compoziţiile lui celebră a rămas «Să nu uităm trandafirii». Păcat că oamenii de mare calitate se împuţinează!", şi-a exprimat regretul Mihai Constantinescu.

Apreciatul artist şi-a amintit apoi de ultima lor întâlnire: "Cred că ultima oară m-am întâlnit cu Florin şi cu Stela în 1986, pe Litoralul românesc, dar în nici un caz la vreun spectacol. Ei veniseră în concediu. Şi ţin minte că se amuzau foarte tare când eu le-am spus câteva povestioare despre ceea ce se mai întâmplă în lumea noastră. Dar nici o clipă nu l-am simţit dornic să mai facă parte din această lume", a mai spus Mihai Constantinescu.

Citeşte mai multe despre:   florin bogardo

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de