x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O iubire fără sfârşit

0
Autor: Loreta Popa 09 Noi 2009 - 00:00
O iubire fără sfârşit
Vezi galeria foto


George Grigoriu le-a făcut cunoştinţă, dar Dumnezeu le-a unit destinele. O dragoste de-o viaţă le-a fost călăuză lui Florin Bogardo şi Stelei Enache.

În vara lui 1971, Florin Bogardo participa la Festivalul Mamaia la Creaţie, Stela Enache la Interpretare. Ea a luat Premiul II atunci, el nimic. "L-am văzut eu că a fost puţin afectat, dar nu am dat multă importanţă. A plecat la Bucureşti fără să-mi spună nimic. Îl aşteptam să vină la masă. N-a venit, plecase să-şi ia concediu ca să se întoarcă. Pentru că trebuia să plec din hotel, cei de la Cantabile m-au ajutat să mă mut la o gazdă. Acolo am găsit un bilet de la Florin.

În bilet mi-a spus: «Dacă Dumnezeu vrea şi tu vrei, iubirea noastră aş dori-o fără de sfârşit»... Toată seara am fost terminată. A venit şi el.... cu nişte verighete. Din banii pe care i-am câştigat atunci le-am trimis părinţilor mei mai mult de jumătate, restul am oprit eu. I-am sunat pe ai mei, le-am spus să vină să-l cunoască pe viitorul meu soţ şi în trei luni am fost măritată."

"Mie mi-a părut rău că nu a vrut să mai dea şi altora piese", mai povesteşte Stela Enache. "La început trebuia să-şi cânte singur melodiile, pentru că simţea că nu intra nimeni în acele versuri. Era foarte pretenţios, dar în banca lui. Modest, bun. Nu se exprima. Nu reacţiona violent. Prefera să nu supere pe nimeni. El nu vedea defecte. Am început turneele în străinătate, iar el rămânea zălog de legământ aici. Am ieşit de vreo două ori în afara ţării cu chiu, cu vai, dar l-a scârbit. Aşa că rămânea cu copiii.

Copiii au locuit la părinţii mei, pentru că imediat după ce fata mea s-a născut a venit cutremurul. Ne-am speriat şi ţin minte că am stat afară, în maşină, toată noaptea. De teamă i-am trimis la părinţii mei. Când au crescut am spus că trebuie să stea cu noi. De fapt el, că eu eram încoace şi încolo. A fost dezamăgit de ceea ce se întâmpla şi încet s-a retras. Nu era un tip de luptă, era exact contrariul meu. Nu foarte optimist. Dar religios. Şi-a găsit liniştea sufletească altfel. Nu mai avea pentru ce să mai scrie. Avea o linişte sufletească pe care le-aş dori-o multora. Nu era un tip de afaceri. Nu voia bani, nici glorie. El s-a ocupat de copii. De educaţia morală, de cea religioasă, de şcoală, de tot."

Citeşte mai multe despre:   florin bogardo

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de