Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Întrebat ce anume i-ar cere peştişorului de aur dacă, să zicem, s-ar întîlni cu el, Alexandru Andrieş n-a cerut nici vilă la Snagov şi nici o garderobă Armani.
Întrebat ce anume i-ar cere peştişorului de aur dacă, să zicem, s-ar întîlni cu el, Alexandru Andrieş n-a cerut nici vilă la Snagov şi nici o garderobă Armani. Răspunsul său ar putea face ca banala întrebare să devină banc, pentru că Alexe, modest, şi-ar dori (doar) o Cola! De fapt, majoritatea versurilor sale denotă un simţ al umorului extrem de dezvoltat şi nu sînt lipsite de ironie. Astfel, în “Tamara”, după ce tot cîntecul vorbeşte tandru despre calităţile fetei, la final artistul dezvăluie, în ritmuri la fel de duioase, “Îmi place Tamara, îmi place pe dracu’!”.
MUNCEŞTE! În ceea
ce-l priveşte pe Alexandru Andrieş, am două veşti pentru voi, una bună şi una
rea. Vestea rea este că în acest an nu participă la Folk You!, pentru că (acum
urmează vestea bună) lucrează intens la o serie de proiecte, printre care şi un
nou album, despre care sperăm să aflăm mai multe amănunte cît mai curînd. Pînă
atunci însă îl puteţi vedea (sau revedea) pe DVD-ul “Folk You! 2007” ce însoţeşte
această Ediţie de Colecţie, în concertul de anul trecut, susţinut la Vama Veche
alături de bunul său prieten, Nicu Alifantis.
CA DE OBICEI, ŞI ÎN
PLUS! Anul trecut, Alexandru Andrieş a fost la fel de cuceritor, cinic,
poznaş şi fermecător ca întotdeauna, piesele sale fiind punctate, pe alocuri,
de percuţionistul, dar şi de chitaristul Alifantis.
În schimb, Alexe şi-a acompaniat prietenul la chitară, voce, dar şi muzicuţă. Din concert n-au lipsit binecunoscutele “E război, Ioane”, “La telejurnal”, “Am pneumonie” şi “Tamara”, pe care publicul le-a primit cu o evidentă plăcere şi multe aplauze. Au fost “atacate” şi piese mai puţin cunoscute, una dintre ele chiar în primă audiţie. “Nu ştiţi piesa asta şi nici eu nu sînt prea sigur dacă o ştiu”, a glumit Andrieş înainte de a începe să cînte, tandru şi zîmbitor ca de obicei.
O să ne lipsească Alexandru Andrieş la această ediţie de Folk You!, asta e clar, însă îl aşteptăm la anul pe scena noastră şi, cu siguranţă, o să fie “Cea mai frumoasă zi”.
“Ştiu, o să vreţi acum să ştiţi dacă chiar nu am telefon
sau... Nicu Alifantis: «Ai telefon, las’ c-aflăm noi numărul, pîn’ la urmă»... Eu: «Zău,
n-am». Nicu: «Ar fi mai bine să ai. Abia dacă n-ai, e de-a dreptul dubios»...”
Alexandru Andrieş
În ritm de jazz şi blues
Voce, chitară, muzicuţă, pian, percuţie electronică, coperte de discuri, cărţi, muzică, video, desen, grafică, regii şi scenarii – acestea sînt o parte din... instrumentele cu ajutorul cărora se exprimă artistic Alexandru Andrieş.Arhitect între muzicieni şi muzician între arhitecţi, reuşeşte să aibă succes şi la catedră (este conferenţiar doctor la Institutul de Arhitectură “Ion Mincu”), şi pe scenă, păstrîndu-şi aerul boem şi strecurîndu-se printre desene şi note muzicale în ritm de jazz şi blues şi cîntînd folk, un om şi o chitară.
Folk You! nu ar fi existat dacă nu aveam prieteni (III)
Într-un prim rînd, vreau să le mulţumesc artiştilor care ne-au fost şi ne sînt alături în toţi anii de cînd facem acest festival, ajutîndu-ne să readucem folkul acolo unde îi este locul: în atenţia şi în sufletul publicului. Artiştii, tot ei, ne-au răbdat stîngăciile organizatorice, încurcăturile din diagramele de cazare, poticnelile de la mixer şi, cel mai important, ne-au dăruit din darul lor de a cînta şi încînta. Aş vrea să am suficient spaţiu aici pentru a vă spune numele tuturor, dar cred că de asta se ocupă, mai bine decît mine, colega Andronie. Mulţumiri speciale însă se cuvin celui care a fost şi este Florian “Moţu” Pittiş, acest domn, acest prieten şi părinte – prin adopţie – al Festivalului Folk You!, cel căruia i-am dedicat, in memoriam, ediţia de anul trecut. Colţul său de pe scenă va rămîne mereu neocupat. Şi cumva, nu ştiu cum, dar cred că el continuă să asiste la spectacolul nostru, atent şi riguros cum îl ştim, şi – sper eu – zîmbeşte generos, cu tot sufletul. Doar că nu mai auzim noi acum ce poezie spune…
Comunicare fără mobil
Alexandru Andrieş are mulţi prieteni printre muzicienii autohtoni, aşa că n-a putut să-i refuze cînd i-au cerut ajutorul, mai ales în ceea ce priveşte prima impresie pe care o lasă albumele lor muzicale: coperta. Astfel, albume îndrăgite poartă pe copertă (dar nu numai) semnătura lui Alexe. Şi deşi este o persoană cu multe proiecte şi mulţi prieteni, reuşeşte să fie la curent cu toţi şi toate fără a avea telefon mobil – un lucru de invidiat!
