x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Folk you! 2007 Folk! Folk me, baby!

Folk! Folk me, baby!

de Vasile Seicaru    |    04 Aug 2008   •   00:00

Iată şi o altfel de prezentare. Folk You! văzut de pe scenă, prin ochii artistului.

Iată şi o altfel de prezentare. Folk You! văzut de pe scenă, prin ochii artistului.


În drumul său destul de cunoscut, de bătătorit, lipsit de vreo surpriză care ar putea apărea la un moment dat, cîntăreţul merge agale purtîndu-şi chitara şi urmîndu-şi propria umbră cu o oarecare siguranţă pe care o poate da şi trecerea lui fără vreo grabă prin viaţă, de la un concert la altul, de la o scenă la alta, de la o întîmplare la alta!


DIRECT. Paşi pe nisip către o scenă primitoare cu gîndul că va regăsi atmosfera pe care a lăsat-o cu un an în urmă... marea abia zărindu-se în bezna nopţii, valuri mici care se preling pe gleznele curioşilor veniţi să vadă şi să asculte folk... Folk You! Folkistul e un om obişnuit, uneori poate părea destul de aerian, alteori puţin obosit, dar cu un zîmbet în colţul gurii. Ajuns la scenă, aruncă o privire spre spectatorii aşezaţi deja pe nisip de mult, în aşteptare. Spectacolul începe direct, fără vorbe mari, fără vorbe alese, preţioase, luate din cărţi. Anul trecut, Moţu se adresa iubitorilor de folk... “Bună seara, prieteni, bună seara, tuturor!” Nimeni nu s-a gîndit atunci că va prezenta pentru ultima oară Folk You! Nici măcar el, dar ce spun eu?! Fiecare dintre noi poate face pentru ultima oară ceva: un cîntec, un tablou, o carte, un concert, nişte cuvinte, nişte gesturi, urme de viaţă, urme de trecere, urme pe nisip, urme de păcat!

Lume multă în Vamă, cîntăreţi mulţi pe lîngă scenă. În mijlocul folkiştilor, Marius Tucă, cel “vinovat” de nebunia asta frumoasă care a devenit încet, încet dacă nu tradiţie, atunci sigur obişnuinţă. Oamenii au nevoie de Folk You! Eu ştiu asta foarte sigur de la ei, de la cei care-mi scriu, de la cei care întreabă, care aşteaptă un an să revină la întîlnire.


URME PE NISIP. Mă retrag lîngă mare, aproape de val, poate-mi şopteşte ceva. Lîngă mine doi foarte tineri se sărută, alţii beau ceva dintr-o sticlă, la cîţiva metri, în mare, goi, fac baie şi se îndrăgostesc alţi doi. Marea cîte vede, cîte ştie, cîte ascunde, cîte nu spune! Poate că nicăieri nu sună mai viu muzica noastră decît la Vama Veche!

Anul trecut m-am trezit că toată lumea îmi spune Vale! Cîndva, demult, cineva mi-a inventat la Costineşti acest nume! Acum prietenii îmi spun aşa, şi eu mă bucur, cît mă bucur! Ştii de ce e frumos la Folk You? Pentru că tu, cîntăreţul, începi cîntecul, iar ei continuă cu fiecare vers, nu uită nimic! Mai repede uiţi tu, dar ei niciodată! Cîntecele rămîn, chiar dacă uneori oamenii dispar! Cîntecul folk e vesel, uneori poate fi trist! Nu te lua întotdeauna după folkist! Folk, folk you, Folk me, baby!


“Folkul nu ajunge la cît mai mulţi tineri şi pentru că o mare parte nu reuşeşte să pătrundă mesajul, din simplul motiv că n-au cum să-l înţeleagă dacă nu vor... e chestiune de alegere, de opţiune şi poate de mai multă generozitate în a primi! E mai uşor să înţelegi manea, house, dance... că nu-ţi pune mintea la lucru!
Vasile Şeicaru


“Pentru a înţelege în ansamblu această muzică, ar fi trebuit să fi citit ceva poezie înainte... adică să te prindă pregătit! Din fericire, sînt destul de mulţi tineri care ştiu ce reprezintă: folk, poezie, valoarea cuvîntului. Lor li se adresează muzica asta! Dar vă aşteptăm şi pe ceilalţi! N-aş vrea decît să aveţi curiozitatea necesară!”
Vasile Şeicaru

×