x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

America, o provocare

0
Autor: Mihaela Biliovschi 11 Mai 2009 - 00:00
America, o provocare Mihaela Biliovschi/


Gigi Marga a plecat în America în 1986. De-atunci românii din diaspora n-au mai lăsat-o să plece.



Era anul 1985 când pentru Gigi Marga timpul aproape că s-a oprit. A realizat cât de singură este. Fără părinţi, fără familie, cu soţul sub pământ. Tot atunci s-a întâmplat să primească o invitaţie, de peste Ocean, să cânte în America. Românii de-acolo îi duceau dorul, iar proprietarii unui nou restaurant românesc din Los Angeles au decis să facă o bucurie fraţilor de ţară. Gigi Marga a primit invitaţia cu plăcere. O nouă provocare. "De ce nu?!" şi-a zis. "M-a tentat succesul, siguranţa - într-un fel. În ţară eram complet singură. Am primit aprobare să plec în 1986. Mi-au dat acordul, sigur, pentru că ieşisem din ţară de multe ori cu turneele şi mă întorsesem de fiecare dată. Prezentam o oarece siguranţă. Venisem prima dată aici, la New York, şi pe urmă am continuat drumul spre Los Angeles. Acolo erau, pe vremea aceea, o mulţime de comercianţi armeni veniţi de la Bucureşti care, după ce făcuseră nişte bani frumoşi la New York, s-au retras la căldurică, în Los Angeles. Ei, şi cine nu ştia de Gigi Marga la vremea aceea? Veneau la restaurant să mă vadă cântând şi aşa afacerea începuse să meargă din ce în ce mai bine. Am ajuns să prelungesc şederea cu încă 3 luni, dar nu aveam voie să rămân mai mult de un an în total. Aşa că am cerut patroanei să-mi facă un contract... Am fost atât de solicitată să rămân, să cânt, încât am ajuns acum, la 22 de ani de America, să fac exact acelaşi lucru pe care l-am făcut când am venit aici prima dată. Cânt. Sunt mândră de asta şi poate de aceea nu am bani astăzi!", râde cu poftă, de parcă ar face în ciudă banilor sau averii.

ÎNTRE ROMĂNI. "Aici, în America, am fost mereu între români, am vorbit româneşte, nu am simţit ruptura de ţară atât de greu. Ba chiar deloc. Sigur, sunt şi aici o grămadă de lucruri bune şi mai puţin bune. Dar ştii cum, le iau numai pe cele bune, care-mi convin mie şi ignor restul." Gigi Marga s-a reîntâlnit cu o parte din foştii colegi de scenă în 2000 şi în 2002 când au fost organizate turnee internaţionale cu artişti români. "M-am revăzut cu mare drag cu Horia Moculescu - am fost prietenă şi colegă cu el, m-am revăzut cu Mirabela Dauer, cu Gheorghe Turda, a fost o reuniune extraordinară.

FLORIDA. Tot umblând din oraş în oraş, din ţară-n ţară, Gigi Marga s-a gândit că e cazul "să-şi înfigă" rădăcini într-un singur loc, căruia să-i spună acasă. Aşa a hotărât, în urmă cu câţiva ani, să cumpere un apartament în călduroasa Florida. Însă traiul alături de pensionarii bogaţi ai Americii a plictisit-o până la culme, şi atunci a profitat de prima ocazie ca să plece. "Dar cât poţi să faci plajă? Îmi place soarele, mult. Dar cât? Te duci cinci zile pe săptămână la plajă, dar după aia, ce faci? Muream! Cădeau pereţii pe mine de plictiseală. Aveam o şopârlică pe perete, era prietena mea. Singura mea prietenă! O singurătate apăsătoare, în Florida, de aia nici n-am făcut mulţi "purici" acolo. Tot în Florida era un restaurant românesc. În Hollywood. Am cântat şi acolo, am deschis restaurantul, dar afacerea nu a mers bine." Apoi a venit salvarea. Primise telefon să vină la New York pentru că Restaurantul Casa Română se redeschise cu alţi patroni. "Nişte patroni mai tineri, care mă ştiau din auzite. Îl aveau pe George Rotaru acolo, care cântase până să vin eu, dar el trebuia să plece într-un turneu şi rămâneau descoperiţi. Iar patroana mi-a spus să fac un spectacol. Atât mi-a trebuit. Eu cunosc imediat clienţii, ce fel de oameni sunt, ştiu cum să dau tonalitatea şi ştiu cum să-i înveselesc. A fost un succes extraordinar. Că doar tâmpită să fiu, să nu mă pricep la astfel de lucruri. Ei, şi am semnat un contract pe 6 luni, am lăsat niţel Florida în urmă. Şi tot aşa, în iunie anul acesta se fac patru ani de când am plecat de-acolo, fără regret."

PREŢUITĂ DE PUBLIC. New Yorkul îi place la nebunie. Este oraşul ei preferat şi nu l-ar da pentru oricare altul. Poate doar pentru Montreal. "Am avut ocazia să călătoresc în America mai mult decât un american get-beget. Pe unde am fost chemată, în comunităţile de români, am mers şi-am cântat. Am colindat şi Canada, unde sunt mulţi români, La Edmonton, Montreal, Ottawa, pe unde nu m-am dus... am avut ritmul ăsta toată viaţa mea." Între timp, restaurantul românesc din New York s-a vândut de câteva ori. Doar Gigi Marga a rămas de-a locului. "Vin români plecaţi din ţară de 10, de 20 de ani, chiar de 50 de ani! Vin să mă vadă. Vin şi copiii celor care mă ştiu din ţară, dau telefon acasă la părinţi şi spun: «Mamă, ştii cu cine sunt aici, sunt cu doamna Gigi Marga!». Vin mulţi români care s-au răspândit prin lume, vin din Israel, din Argentina... Vin să asculte muzica pe care n-o mai cântă nimeni astăzi, să asculte o romanţă sau cine ştie ce muzică a timpului lor. Iar eu am avut această inspiraţie să păstrez momentele, cântecele acestea."

REPERTORIU INTERNAŢIONAL. Gigi Marga are în repertoriu multe piese internaţionale, de la cele mai uşor de redat, în franceză, engleză, italiană şi spaniolă, la cele mai dificile: portugheză, japoneză, irlandeză, germană, ebraică, idiş şi altele. "Fiecare masă din restaurant aici, în America, reprezintă o altă naţiune. Dacă am învăţat până şi bulgăreşte, ruseşte, turceşte şi sârbeşte. Numai chinezeşte nu cânt, dar trebuie să mă apuc de învăţat, că prea mare e naţiunea asta. Păi cum să nu învăţ? Aici e meritul meu, cum să spun, Dumnezeu îţi dă har, dar tu eşti responsabil să-l lucrezi, să perseverezi, să avansezi, să faci mereu mai mult. Ar putea să facă şi altele ce fac eu, dar fie sunt leneşe, fie nu le interesează. Seara, când fac spectacol la restaurant, mă plimb printre mese şi vorbesc cu oamenii. Şi atunci, întreb de una, de alta, fac conversaţie: îi întreb care sunt melodiile pe care ar dori să le cânt. Rămân toţi impresionaţi că le vorbesc limba. Aşa
mi-am făcut treaba!"

SHOW. Artista rememorează apoi o întâmplare pe care ne-o destăinuie: "Era prin 1996 când un tânăr de vreo 30 de ani, român, venise cu iubita să petreacă Revelionul la un restaurant românesc din New York. Era un prieten al patronului, împreună aveau un bar de la Mamaia. Tânărul nu ştia de existenţa mea, însă m-a ascultat în seara aceea. Şi s-a gândit să facă o schemă frumoasă, m-a invitat să cânt vara respectivă la Mamaia. Am zis sigur, vin. Şi m-am dus, parcă văd, programul extraordinar de vară începea pe 22 iunie, a fost chemată presa pentru o avanpremieră. Ţin minte, cum coboram scările cineva m-a anunţat, şi erau tineri acolo veniţi să asculte. Am intrat cu cabaretul, am cântat din Liza Minelli. Ei, şi după ceva timp am dat-o pe-a noastră, un putpuriu de muzică românească de pahar... copiii ăia din România nu mai cântau aşa ceva, şi am vrut să le reamintesc cum cântăm noi. Ei, se terminase lumea! A fost o reacţie nemaivăzută. Presa a scris în ziua următoare, «Cireaşa de pe tort a fost Gigi Marga»", apoi, într-o tresărire de moment interpreta continuă: "Cu mine e mai greu acum, că sunt absolut singură aici iar acasă neamul... s-a cam stins... Îl cunoaşteţi pe domnul ambasador, Sorin Ducaru? El e nepotul meu de vară, da, Sorinică. Bunicul lui Sorin a fost fratele mamei. E foarte bun copil! Îmi spune Tuşica!", adaugă Gigi Marga şi chipul i se luminează.

Seara am ascultat-o cântând la restaurant. În aroma încinsă de sărmăluţe, mici şi tochitură moldovenească, Gigi Marga cântă clienţilor de toate naţionalităţile. Cochetă, la cei 80 de ani, Gigi Marga cântă cu toată fiinţa ei în timp ce dansează pe tocuri. E plină de viaţă şi, mai ales, plină de muzică. Glasul ei penetrează pereţii vechi ai restaurantului, trepidează oglinzile şi nici nu-ţi vine să te uiţi la mâncare când te trec fiorii la auzul unei voci ce-a cutreierat România, lumea, decenii de-a rândul. Fără să obosească, fără să capituleze. Este Doamna Muzicii Româneşti.

"Vin români plecaţi din ţară de 10, de 20 de ani, chiar de 50 de ani! Vin să mă vadă. Vin şi copiii celor care mă ştiu din ţară, dau telefon acasă la părinţi şi spun: «Mamă, ştii cu cine sunt aici? Sunt cu doamna Gigi Marga!»"
Gigi Marga

Citeşte mai multe despre:   tara,   gigi,   romani ,   new york,   america,   restaurant,   marga,   gigi marga

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de