"Bucuria este tristeţea fără de mască. Şi insăşi făntăna, din care a ţăşnit răsul vostru, a fost adesea plină de lacrimi."
Aceste vorbe inţelepte ii aparţin lui Kahlil Gibran şi nu intămplător am apelat la ele. Toată viaţa, Gil a răs cu poftă, bucurăndu-se de fiecare glumiţă pe care putea s-o servească prietenilor. Bineinţeles că şi amărăciunea i-a intrat in casă, căci nu există bucurie fără tristeţe.
SALAMUL ŞI MĂRIA SA, ŞTEFAN. După ce mi-a vorbit despre sufletul mare al lui Gil, George a "comutat" pe voie bună. A povestit cu haz, incercănd să-l imite pe Gilache, pentru a fi căt mai convingător. Atăt naratorul (adică George), căt şi audienţa (adică eu) am sfărşit prin a răde cu lacrimi. "Am căntat impreună la mare, la munte, in diverse restaurante. Ce m-a chinuit odată! M-a dus intr-o poiană din Braşov şi m-a alergat de-a ieşit untul din mine! Mă ţinea el de braţ, dar avea picioarele lungi! Avantaj Gil. ⦠Stai, că trebuie să ţi-o spun şi p-aia cu salamul! Am fost cazaţi la parterul Hotelului Teleferic şi am pus măncarea afară, pe pervaz. Erau foarte mulţi căini, şi a doua zi n-am mai găsit salamul! Gil zice: «Bă, trebuia să le dăm şi nişte castraveţi, să nu li se aplece!»". George are nevoie de-o pauză pentru a-şi reveni din răs. Continuă. "Intr-o zi l-a intrebat pe poetul Ion Alexandru: «Vere, tu ştii ce inseamnă litera L? Ion Alexandru, de bună-credinţă, i-a răspuns: «Dar, cum să nu! Lumină, Luptă, Libertate». La care Gil ii răspunde: «Nu e adevărat, vere! Ţine minte: Locuinţă, Lovele şi Contracte in Liban!». Bineinţeles că poetul era un om prea serios pentru a gusta o asemenea glumă! Vai, şi la Putna, ce-a putut să zică! Era un călugăr care povestea: «Aici, Măria Sa, Ştefan, işi doarme somnul de veci». Gil intervine: «Auzi, vere, dar el e chiar aicea? Pe bune? N-are treabă gagiuâ!». Cu alte cuvinte, ce locuinţă bună avea!"
DESFĂTAREA. "Cănd sunteţi veseli, scrutaţi-vă adăncul inimii şi veţi afla că ceea ce vă umple de bucurie nu-i altceva decăt ceea ce şi tristeţea v-a dăruit. Cănd sunteţi trişti, iarăşi scrutaţi-vă inima şi veţi vedea că, intr-adevăr, lacrimile vă vin de la ceea ce, căndva, desfătarea voastră fusese." Ne-am desfătat (aşa cum predica odinioară "Profetul" lui Kahlil Gibran) cu felul lui Gil de-a fi, acum cănd el nu mai este printre noi. "Gagiul" işi doarme somnul de veciâ¦