"Căntecul Unui Om"
"Căntecul Unui Om"
Intre Elena Necula şi Gil Dobrică s-a legat o prietenie care a durat 30 de ani.Au fost şi mici pauze, dar tot mulţi ani ies la numărătoare.
DESTINAŢIE. Gil şi Elena, doi oameni care n-au desfăcut nodul prieteniei. S-au intălnit la Mamaia acum 30 de ani. El alerga pe plajă. Ea stătea intinsă la soare. Fără să vrea, i-a murdărit cearşaful cu căteva fire de nisip. Ea l-a admonestat. El şi-a cerut scuze. Abia cănd şi-a ridicat privirile a realizat că Gil Dobrică era "infractorul". "Cădea imediat pe sufletul omului. Avea o privighetoare ascunsă in găt. A regretat faptul că n-a fost folosit la adevărata lui valoare. Era solicitat numai la nunţi, botezuri sau agape⦠Merita mult mai mult! Muzica lui avea altă destinaţie. Nu era doar pentru pahar! Gil a fost obligat să cănte in bar, fiindcă noaptea nu mai ajungeau «sfinţii» să-l mănănce. Nu este singurul artist din lumea asta care s-a mai consolat şi cu un păhărel! Nu s-a ratat din cauza băuturii. Nu s-a implicat niciodată in scandaluri. Era decent, nu cerşea la nimeni. Nu făcea comerţ acolo unde era invitat! Aşa cum se obişnuieşte, să se căştige căt mai mulţi bani⦠Dacă il intreba cineva ce doreşte, spunea: «Vinişor, dar pentru acasă, aici nu mai apuc să beau». Trebuia să se ducă să se intindă din cauza gutei. Cine dorea să-l aibă lăngă el se ducea să-l ia cu maşina de acasă. In ultimul timp işi cumpărase şi el un Chevrolet Spark, albastru. A apucat să se plimbe doar de căteva oriâ¦", mărturiseşte Elena.
CHIP DE SFÃ...NT. Ascultănd povestea vieţii lui Gil Dobrică, aşa cum ne-a fost ea prezentată de familie sau de prieteni, am realizat căt de mult i se potriveşte poezia scrisă de Ion Minulescu, "Căntecul unui om": "Ce-am fost căndva azi nu mai suntâ¦/ Dar ce sunt azi imi pare rău/ Că n-am putut fi mereu - / Acelaşi căntăreţ cu chip de Sfăntâ¦// Cănd am urăt am fost iubit,/ Cănd am iubit am fost urătâ¦/ Şi-n viaţă n-am căntat decăt/ Romanţa Celui răstignitâ¦/ Tot ce-am sperat rămas-a vis,/ Şi-am dobăndit ce n-am visatâ¦/ Dar ce-am fost ieri am şi uitat - / Un titlu de volum nescrisâ¦/ Şi-azi, dacă sunt un chip de Sfănt,/ Aşa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu - / Să fiu tot altul⦠Şi să-l cănt mereu/ Pe cel ce-am fost căndva, dar nu mai suntâ¦".