Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oanţă era un fel de Buddha al sălii unde concerta. Transmitea o vibraţie care-i fermeca pe ascultători.
Oanţă era un fel de Buddha al sălii unde concerta. Transmitea o vibraţie care-i fermeca pe ascultători.
Pe de-o parte, o trupă de rock dur, cu multe sounduri vulcanice, in vogă la acea vreme, pe de alta, un interpret cu un alt tip de voce. "Colaborarea dintre Krypton şi Ioan Luchian Mihalea a inceput in toamna lui 1987", povesteşte Eugen Mihăescu. "Deşi venea dintr-o zonă muzicală diferită, Oanţă mi-a spus că
şi-ar dori mult să cănte cu noi." Zis şi... inregistrat. La 29 noiembrie 1987, la Ateneu s-au făcut pentru prima oară auzite sonorităţi rock. "Am căntat două piese proprii, cu Oanţă la voce, in acel cadru dumnezeiesc. Atunci am realizat pe viu ce impact are el asupra publicului. Nu era vorba doar de talent. Vorba lui George Enescu: "Dacă nu există vibraţie, nimic nu e!", spune liderul Krypton. A avut loc atunci, la Ateneu, un examen trecut cu nota maximă. Deşi oamenii nu-l văzuseră niciodată pe Oanţă in ipostaza de a cănta rock, mai ales intr-un cadru neobişnuit.
BLESTEMUL. Colaborarea artistului cu trupa Krypton a durat aproape nouă luni. Un turneu rock prin ţară s-a lăsat insă şi cu amintiri mai puţin plăcute. "Aveam căntare la Baia Mare şi ajunseserăm acolo cu avionul. După spectacol, impresarul era de negăsit. Se făcuse nevăzut, cu toţi banii cuveniţi nouă. Oanţă s-a enervat cumplit! L-a blestemat. Şi-a avut blestem greu. Nu după mult timp, impresarul a murit in urma unui accident de maşină. Problema noastră era că nu mai aveam cu ce să ne intoarcem la Bucureşti. Am făcut rost de bani de tren vănzăndu-ne ceasurile. Noroc cu Oanţă, care avea un ceas de firmă, pe care am luat mulţi bani. Mi-a spus, supărat, după această păţanie: «Dacă astea sunt turneele cu rock-ul, mai bine mă intorc la Song-ul meu»", işi aminteşte Eugen Mihăescu.
Â
ALIAJ PREŢIOS. Liderul trupei Krypton consideră că Ioan Luchian Mihalea a fost printre pionierii in domeniul imbinării dintre clasic şi modern. "Corul Song, foarte bine structurat, transmitea oricărui auditor, fie el copil, vărstnic, doctor sau muncitor, un mesaj ce făcea să-i vibreze sufletul. Iar liderul său era o imbinare inedită intre Caruso şi... Mr Bean, un aliaj frumos al Simţirii, Energiei şi Umorului trimise de Dumnezeu pe pămănt. Oanţă era un fel de Buddha al sălii. Momentul cănd apărea el inaintea oamenilor se incărca de semnificaţii unice", mărturiseşte Eugen Mihăescu.
Â
NaVALa LA DULCIURI. In 1991, Eugen Mihăescu şi Dragoş Docan au creat o operă rock. "Lanţurile" a avut parte de trei voci excepţionale. Două erau rock şi ii aparţineau lui Gabi Nicolau, zis "Guriţă", şi lui Cristi Ilie din trupa Comando. Cea de-a treia avea impostaţii lirice şi era a lui Oanţă. "Cănd i-am dat partitura, el mi-a zis: «De-abia aştept să mă apuc de treabă, ştiu exact ceea ce vreţi şi sunt cel mai potrivit pentru asta». Ii trecuseră emoţiile de la inceputurile colaborării noastre. Pe atunci credea că n-o să reuşească să cănte lăngă rockeri incercaţi. Spectacolul «Lanţurile» a fost un succes enorm. Am căntat in faţa CC, iar 44.000 de oameni au fost in delir. Oanţă a păşit astfel, adulat din nou, pe marea scenă a rock-ului", işi aminteşte Eugen Mihăescu. Prietenia dintre acesta şi Ioan Luchian Mihalea a continuat. "Eu imi serbez ziua de naştere la 29 noiembrie. După ce-şi susţinea Concertul la Ateneu, Oanţă venea la mine acasă, unde era mare petrecere. Se retrăgea, de obicei, in bucătărie, unde se indopa cu dulciuri", incheie compozitorul.
