x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mentorul

1
07 Ian 2008 - 00:00

A venit, i-a văzut, i-au plăcut. Ducu Bertzi a intrat in Song şi lipsea de la facultate ca să meargă la repetiţii.

A venit, i-a văzut, i-au plăcut. Ducu Bertzi a intrat in Song şi lipsea de la facultate ca să meargă la repetiţii.

Cănd a venit la Politehnică in Bucureşti, in 1976, Ducu Bertzi s-a dus glonţ la Casa Studenţilor, fiindcă ştia că acolo sunt tot felul de activităţi muzicale. Erau şi seri de folk, specialitatea lui. Tot acolo i-a văzut pe cei din Song. Un an mai tărziu, Oanţă a anunţat că vrea să mărească efectivul, aşa că s-a lipit de grup. "Au urmat nişte ani minunaţi. In paralel căntam şi folk. Era o echipă frumoasă, căntam de drag, chiar şi după trei ore de repetiţii, ne urcam in autobuz şi dacă eram patru inşi incepeam să căntăm pe voci".

La şcoală. Multe lucruri a invăţat Ducu Bertzi de la dirijor: in primul rănd, prezenţa scenică. Apoi atitudinea. "Sunt lucuri foarte importante in cariera unui artist. Toate orele de vocalize mi-au prins foarte bine după aceea in exprimarea mea muzicală ulterioară. A fost un fel de şcoală populară de artă. Era un mare adept al muzicii corale, era foarte bun la aranjamente de voci de spate şi era un perfecţionist. Iar pe scenă avea o forţă, dirija fiecare voce, aveai senzaţia că te fixează şi dacă te vedea căzut pe gănduri, numai din ochi te făcea să iţi revii". Ca mulţi alţii, Ducu venea cu drag la cor: "Lipseam de la facultate uneori, dar absenţele le rezolvam cu bilete la Song. Cănd aveam spectacole la Ateneu nu se găseau bilete, aşa că le făceam profesorilor rost de invitaţii. Aşa un grup iubit nu s-a mai văzut!", işi aminteşte artistul.

In mare la 5:00 dimineaţa

Tudor Vornicu iubea foarte mult Song-ul şi implicit pe Mihalea. El şi Ileana Pop se ocupau de filmările grupului. "S-au făcut eforturi fantastice pentru un film care a fost prezentat la Montreaux şi care a şi căştigat un premiu. Tot ce a vrut Mihalea s-a rezolvat. Am avut inclusiv elicoptere militare. S-a filmat de sus, la munte şi la mare. Ne-am sculat la 5:00 dimineaţa, cănd răsărea soarele eram deja in mare. Am intrat cu toţii in apă, purtam nişte cămăşi albe, am căntat şi-am dansat. Apa era rece ca gheaţa, dar a fost fantastic", povesteşte folkistul.Â

"Săracă inima me", cu Ducu Bertzi Şi Luchian Mihalea

Şi lui Adrian Păunescu ii plăcea Song-ul. Cănd erau spectacole in Bucureşti ii invita la Sala Polivalentă sau la Sala Palatului. Colaborarea a inceput după ce poetul i-a chemat să se alăture intr-un turneu de străngere de fonduri pentru sinistraţii cutremurului din ’77. In acel an debutase şi Ducu Bertzi in Cenaclu, dar nu era membru plin. Doi ani mai tărziu, a intrat definitiv in Flacăra. "A avut loc o stagiune, timp de 10 zile. Intr-o seară m-am dus şi eu. Fără să spun nimănui, am dat o probă. Le-a plăcut «Cănd s-o-mpărţit norocu’», au spus că-i piesa care mă reprezintă cel mai bine, pe asta s-o cănt." Insuşi Adrian Păunescu i-a sugerat o abordare mai ritmată, şi el a hotărăt ca Ducu să cănte in ultima seară, in seara de gală. "Am terminat piesa, iar publicul a mai cerut un bis. Ce să mai cănt? Am ales «Săracă inima me». Mihalea, care era in sală, a urcat pe scenă. A luat microfonul şi a făcut vocea a doua. A fost ca un fel de recunoaştere, din partea lui şi, in acelaşi timp, momentul in care ne-am dat seama că ne vom despărţi. Eu am rămas in Cenaclul Flacăra".

Oanţă&Co., in Maramureş

"Am fost in Iugoslavia, la Scopie. Ce nebunie era peste tot pe unde mergeam!", povesteşte Ducu. Vara stăteam la căsuţe la Costineşti. Una dintre ele o transformasem intr-un fel masă de cazino. Instalasem un Monopoly şi jucam 24 din 24 de ore, pe ture. Au venit odată şi la mine. I-au dat peste cap pe toţi din Maramureş cu stilul lor prietenos, cu bucuria de a cănta, cu pofta de viaţă. Am părăsit Song-ul in ’81, iar in 2002, cănd am fost in America şi Canada, parcă a fost turneu de intălnire a colegilor din Song. Cu unii m-am intălnit in Montreal, cu alţii in Toronto, la New York sau la Calgary. A fost emoţionant", spune artistul.

"Uneori, cănd terminam seara repetiţiile, mergeam la Athénée Palace, la bistro. Măncam spaghette şi beam bere. Ceream o masă, după care aduceam o mulţime de scaune in jurul ei"

Ducu Bertzi folkist

Citeşte mai multe despre:   cănd,   ducu,   ducu bertzi

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de