Suferea cumplit

A făcut parte din acea categorie rară de artişti compleţi, care ardeau in viaţă şi pe scenă cu aceeaşi patimă.

Fiecare apariţie in public era precedată de o stare febrilă, un neastămpăr continuu, o sarabandă de variante şi soluţii pe toate palierele actului creator, de la alegerea materialului muzical pănă la recuzită, incălţăminte, scenografie, lumini, decupaj, formule regizorale. Se simţea confortabil in platourile Televiziunii Romăne. Invităndu-l la o emisiune, aveai garanţia că Oanţă şi ai lui, fie Song-ul, Minisong-ul sau Cvintetul Luchian, iţi vor face inregistrările mai plăcute şi emisia va avea succes. Gestiona cu ştiinţă pedagogică situaţia. Ştia să certe, să ceară, ştia să laude, să dea curaj şi satisfacţie celor care-şi aţinteau privirea către măinile dirijorului.

RUGĂ. Am lucrat mult cu el şi sunt măndră că mi-a acordat increderea şi prietenia lui. Eram vecini de cartier in Drumul Taberei... Cănd suna telefonul după miezul nopţii ştiam că el este. Sub pretextul că răvneşte la un borş de lobodă sau o supă de roşii, ne prindea dimineaţa in bucătărie punănd la cale tot felul de proiecte de emisiuni tv. Graţie calităţii muncii sale şi a colaboratorilor săi, a lăsat in arhiva de aur a TVR numeroase materiale de certă valoare artistică. Rămăne celebră emisiunea inregistrată live in platou "Ocolul Pămăntului in 20... de melodii", semnată de Ileana Pop şi Tudor Vornicu şi premiată la Festivalul de la Sopot cu "Antena de chihlimbar". De neuitat rămăne şi pelicula "Astfel", filmată de Constantin Chelba pe o plută pe Bistriţa.

DEZAMĂGIRE. Nu ştiu ca Oanţă să fi făcut rău cuiva, poate intr-o taină care n-a răzbătut pănă la mine. Adeseori aprind o lumănare pentru sufletul lui, rugăndu-l pe Dumnezeu să-i ierte păcatele, de le-o fi avut, şi să-l răsplătească pentru lucrurile bune dăruite oamenilor. O vreme a lucrat mai mult cu şi pentru copii, figurănd simultan pe afişul Teatrului de Revistă, alături de Tamara Buciuceanu şi Ion Lucian. Ii venera. Zicea: "Ia te uită, Mihalea alături de doi «monştri sacri» ai scenei romăneşti, şi nu in sală, sperănd la un autograf, ci chiar pe scenă, dăndu-le replici"… După ’89 a lucrat cu Oana Ionescu, ca moderator, la "Tip-top, mini-top". Il extenua efortul, dar şi mai mult dezinteresul pentru cultura amatorilor, situaţie care i-a marcat ultimele luni de viaţă. M-a sunat cu o seară sau două inainte de noaptea aceea funestă in care a fost ucis. Avea lacrimi in glas. Imi spunea disperat şi dezamăgit că nu mai are susţinere pentru corurile lui, că pentru a trăi este nevoit să cănte in restaurant şi că onorariul pe o săptămănă "e mai mare decăt salariul lui lunar de profesor de muzică"… Suferea cumplit. Cunoscănd respectul pentru spectatori şi perfecţionismul lui Mihalea, agasant uneori, mă găndesc cu inima strănsă la felul in care ar fi reacţionat el acum in faţa inflaţiei de vedete "cu termen redus de garanţie", cum le numeşte marele umorist Dan Mihăescu.