In vremuri grele

Interpretul Ion Luican, tatăl cunoscutei actriţe, a fost prieten apropiat, datorită meseriei sale, cu mulţi artişti de primă mănă, printre care şi Ioana Radu sau sora ei, Mia Braia.

Interpretul Ion Luican, tatăl cunoscutei actriţe, a fost prieten apropiat, datorită meseriei sale, cu mulţi artişti de primă mănă, printre care şi Ioana Radu sau sora ei, Mia Braia. Vremurile erau altfel in acea perioadă de glorie a căntecului romănesc. Iar copila de atunci, astăzi o distinsă doamnă, pe numele ei Florina Luican, işi aminteşte: "Cu Ioana Radu, sora Miei Braia, tata a fost bun prieten toată viaţa, aproape de moartea doamnei Ioana. Imi amintesc că in penultimul ei an de viaţă mi-a dat un telefon (imi pare rău că nu am păstrat inregistrarea apelului) in care mă ruga să-i fac rost de o butelie ca să se poată incălzi iarna, fiindcă pe atunci era foarte greu să faci rost de o banală butelie, in case dominănd frigul lui Ceauşescu. Ştia că avem o relaţie importantă la Peco şi a "indrăznit", cum spunea ea, să mă roage s-o ajut. Tata, cum a auzit că mă duc la doamna Ioana cu butelia, a vrut neapărat să meargă şi el, presimţind că va fi ultima oară cănd se vor vedea pe lumea asta. Mama, care trecuse printr-o hemipareză cu afazie şi din nefericire devenea de pe o zi pe alta ca şi «fetiţa» mea, a vrut şi ea să meargă cu noi", continuă actriţa povestea unor momente de neuitat.

ULTIMA FOTOGRAFIE. Intălnirea celor doi prieteni a fost emoţionantă. "Aşa am revăzut-o noi pe marea artistă. Mă uitam la ei cum discutau şi i-am fotografiat, ştiind că va fi o fotografie-document, valoroasă mai tărziu. Doi monştri-sacri la final de viaţă vorbind multe, multe, multe, de nu mai conteneau. Aşa mi-i amintesc pe amăndoi, răzănd la fiecare vorbă, deşi trăiau vremuri grele. Asta era in 1988-1989.

LA COAFOR. Ioana a iubit foarte mult copiii. Din păcate n-a avut parte de un urmaş. De aceea a tratat toţi copiii prietenilor cu o adevărată dragoste de mamă. "N-o voi uita pe marea doamnă care, in turneul in care mă aflam şi eu cu tata cănd aveam 9 ani, m-a dus la primul coafor din viaţa mea şi m-a tuns băieţeşte, spunăndu-mi că aşa voi avea un păr mai frumos cănd voi fi mare. Eu mă uitam cu fascinaţie la ea, eram emoţionată de fiecare dată, la fiecare intălnire, de aceea am acceptat cu bucurie schilodirea", işi aminteşte doamna Florina Luican.

A doua motociclistă din Romănia

"Avea un farmec şi un haz lăutăresc unic şi un limbaj pitoresc! Am aflat că era o pasionată sportivă. «Am fost a doua femeie motociclistă din Romănia. M-am plimbat cu motocicleta toată ţara. Pe care o cunosc potecă cu potecă.» Cănd a implinit 70 de ani şi m-am dus să-i iau un interviu pentru un articol la o revistă bucureşteană Ioana umbla in baston, dar continua să spună: "Dacă nu era căntatul, aş fi fost sigur şofer, că tare mi-au plăcut maşinile astea cu roţi ucigătoare", se destăinuie din amintirile sale muzicologul Viorel Cosma.

"Dă-mi nişte foi, să-mi brodez viaţa!"

"Cănd am răsfoit documentele adunate de-o viaţă despre Ioana Radu am dat peste patru pagini liniate cu albastru, scrise de mănă, cu creionul, in urmă cu vreo patru decenii, de neintrecuta căntăreaţă de romanţe. Autobiografia Ioanei mi-a răscolit anii tinereţii, cănd am cunoscut-o pentru prima oară in Strada Timpului nr. 13. Mă aflam in perioada anilor ’50, cănd străngeam materialul documentar pentru cartea "Figuri de lăutari", fiind respins din capul locului de aceşti muzicanţi certaţi cu scrisul. Ioana a luat formularul pe care i l-am inmănat, povesteşte Viorel Cosma, s-a uitat la rubrici şi a zămbit cu subinţeles: «Ce să completez eu, maică, la studii? Ce academie imi ceri mie peste hotare, unde eu am urmat. Astea să le scrie soru-mea, Mia (era vorba de Mia Braia), că aia e intelectuala familiei. Mie dă-mi, dragă, nişte foi albe să-mi brodez viaţa. O vrei şi pe aia sentimentală? Aaa. Păi, aici să ştii că am ce scrie! Doar am fost căsătorită de cinci ori cu acte in regulă. De două ori m-am căsătorit cu acelaşi bărbat. Nu mi-a plăcut niciodată dragostea fără acte». Reuşisem să o fac să se destăinuie fără reserve", işi aminteşte muzicologul Viorel Cosma.

"Rapidistă infocată, pănă la moarte"

"Am aflat dintr-un interviu publicat in Flacăra că Ioanei ii plăceau boxul şi fotbalul", continuă firul poveştii muzicologul Viorel Cosma. Fusese o infocată rapidistă. A crezut in viitorul echipei din Giuleşti pănă la moarte, avănd chiar premoniţia ascensiunii acestui indrăgit club. "Lumea o să rădă de mine, spunea ea in 1987, cănd implinise 70 de ani, pentru că susţin o echipă mică. Nu-i nimica. Şi eu am fost mică şi m-am făcut mare. Toată lumea creşte." Ioana a avut dreptate, că in 1999 Rapid a devenit campioana ţării.